Victor Rizescu Statul bunăstării pe filiera românească Fracturi ale dezvoltării şi rupturi ale memoriei 1 Victor Rizescu este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, cu studii de Istorie şi de Filozofie la Universitatea din Bucureşti, la Universitatea Central-Europeană şi la Universitatea Oxford şi cu un doctorat în Istorie de la Universitatea Central-Europeană. Predă subiecte de istorie comparativă, sociologie istorică, istorie românească şi teorie politică, iar cercetările sale în curs se ocupă de relaţia dintre tipare ideologice şi politici publice în istoria României. Publicaţiile sale cuprind cărţile Ideologii româneşti şi est-europene, Bucureşti, Editura Cuvântul, 2008 (coord.); Tranziţii discursive. Despre agende culturale, istorie intelectuală şi onorabilitate ideologică după comunism, Bucureşti, Editura Corint, 2012; Ideology, Nation and Modernization: Romanian Developments in Theoretical Frameworks, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2013; Canonul şi vocile uitate. Secvenţe dintr-o tipologie a gândirii politice româneşti, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2015; Development, Left and Right: Ideological Entanglements of Reformist Projects in Pre-communist Romania, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2018; Eseuri despre politica memoriei. Accente şi recalibrări aniversare, Bucureşti, Editura Neverland (sub tipar). 2 Victor Rizescu Statul bunăstării pe filiera românească Fracturi ale dezvoltării şi rupturi ale memoriei 3 Copyright © 2019, Editura Pro Universitaria Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Editurii Pro Universitaria Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Pro Universitaria Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României RIZESCU, VICTOR Statul bunăstării pe filiera românească : fracturi ale dezvoltării şi rupturi ale memoriei / Victor Rizescu. - Bucureşti : Pro Universitaria, 2019 Conţine bibliografie ISBN 978-606-26-1150-7 316 Referenţi ştiinţifici: Alexandru MAMINA Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române Dragoş PETRESCU Universitatea din Bucureşti Coperta 1 Daniel Ralph Celentano, Subway Riders, 1935. 4 Cuprins Introducere ............................................................................ 7 De la emanciparea muncii la protecţia socială. Politica reprezentării profesionale în România la începutul secolului XX .................................................... 20 Libertatea de asociere şi menirea sindicatelor: departajări socialiste ...................................................... 20 Politica socială şi reprezentarea profesională: perspectiva liberală ........................................................ 25 Domesticirea unei utopii regresive? Corporatismul ca teorie şi practică înainte şi după 1945 ...................... 31 Fascismul cu faţă umană şi practicile guvernanţei ......... 31 Instrumente euristice şi contaminări ideologice .............. 37 Începuturile statului bunăstării pe filiera românească. Scurtă retrospectivă a etapelor unei reconceptualizări ............................................................. 43 De la două abordări ale modernismului fascist la istoria ideii corporatiste ................................................. 45 De la ideea corporatistă la problematizarea istorică a statului bunăstării ......................................................... 54 Centru, stânga şi dreapta în politica reprezentării profesionale ................................................................... 61 Patru vârste româneşti ale politicii sociale sub auspicii corporatiste ....................................................... 69 Liberalismul de stânga pe filiera românească. O victimă a politicii memoriei? ...................................... 76 Presiuni umanitare şi diversiuni ideologice .................... 77 Sincretism doctrinar şi intervenţii mediatoare ................ 83 Federalismul sindicalist şi socialismul juridic. Două repere ale reformei sociale în România interbelică ....... 92 Sindicalismul francez în România .................................. 93 5 Mania grupurilor şi apărarea Occidentului ................... 100 Instituţionalismul şi dreptul obiectiv, suveranitatea legală şi cea politică ..................................................... 107 Principiile doctrinare în acţiunea socială ...................... 114 Aşezămintele statului social în România. Fracturi ale dezvoltării şi rupturi ale memoriei ......................... 121 Sindicalismul şi politica socială în 1948: fundamentele ideologice ............................................... 121 Sindicalismul şi politica socială în 1948: discursul istoric .......................................................................... 125 Regimul muncii în comunism: cadrul juridic şi efectele sociale ............................................................. 130 Bibliografie ......................................................................... 135 6 Introducere Nu se întâmplă prea des ca debutul circumstanţial al unei abordări să fie invocat ca sursă a clarviziunii şi garanţie a bunei întemeieri metodologice. Se face însă că tocmai o apologie de acest fel este avansată la începutul clarificărilor introductive ale cărţii de faţă. Unul dintre capitolele sale relatează despre felul cum prezenta pro- punere de reconceptualizare postcomunistă prea mult amânată a evoluţiei înregistrate de teoria şi practica statului bunăstării pe făgaşul istoriei româneşti a rezultat din derularea unui demers altminteri greu de asociat cu subiectul definit ca atare. Încercarea de a verifica în contextul nostru naţional valabilitatea enunţurilor compa- rative menite să revendice toate încarnările ideologiei şi politicii fasciste de partea tiparelor sociale şi a formelor culturale cu orientare modernizatoare sau modernistă - prin opoziţie cu teza situării lor definitorii în orizontul tradiţionalismului - a condus, aşa cum se spune acolo, la o investigaţie asupra întinderii şi corelaţiilor multiple ale pledoariilor corporatiste formulate în acelaşi spaţiu. Elucidând apoi, din nou cu referire la circumstanţele locului, contururile precise ale interpenetrării dintre dimensiunea (cea mai vădit) politică a proiectului corporatist - construit, în această privinţă, ca o alternativă de dreapta a parlamentarismului liberal, dar funcţionând şi ca nucleu al apelurilor de sorginte fascistă sau semifascistă în favoarea dezvoltării accelerate - şi cea a dialogului purtat de el cu viziunea sindicalismului în sfera mişcărilor de 7 reprezentare a intereselor profesionale - pe baza tentativei de relansare parţială a vechii organizări de breaslă din lumea premodernă -, cercetarea a condus la descoperirea discursurilor elaborate în legătură cu obiectivele politicii sociale de către exponenţii aceleiaşi idei antisindicale (cu simpatii fasciste şi proveniţi din mediul claselor mijlocii urbane, cu precădere din compartimentul gulerelor albe, sau al tehnocraţiei incipiente). Rămâne încă de explicat mai convingător, totuşi, de ce o întreprindere ale cărei sinuozităţi sunt astfel asumate se cuvine a fi recomandată ca deschizând o perspectivă privilegiată pentru înţelegerea procesului de dezvoltare a politicii muncii şi a dispo- zitivelor de protecţie socială în România. Folosită foarte frecvent pentru a reitera, în spiritul studiilor despre democratizarea globală de după încheierea Războiul Rece, ideea comună deja printre clasicii sociolo- giei istorice că trecutul unei societăţi îngustează gama de opţiuni disponibile pentru eforturile reformatoare desfăşu- rate în interiorul ei - perpetuând deci continuităţi nefaste în pofida năzuinţelor de inaugurare a unor noi începuturi sub mai bune auspicii -, noţiunea „dependenţei de cale” şi-a găsit întrebuinţare şi sub rubrica dezbaterilor despre evoluţia de după comunism a aşezămintelor statului social din ţările Europei de Est. Plasate în comparaţie cu structurile din aceeaşi categorie existente în alte zone unde virtuţile vieţii democratice cu baze economice capitaliste şi fundamente filozofice liberale au fost reafirmate în succesiunea unor eclipse dictatoriale,1 acestea au fost dezvăluite ca profund înrădăcinate în universul relaţiilor sociale şi economice forjate în timpul comunismului.2 După cum era de aşteptat, demersurile de identificare a moştenirilor din domeniu sedimentate succesiv şi pe deasupra rupturilor revoluţionare şi-au asumat şi sarcina 1 Stephan Haggard, Robert R. Kaufmann, Development, Democracy and Welfare States: Latin America, East Asia and Eastern Europe, Princeton, Princeton University Press, 2008. 2 Ibid., pp. 143-178. 8 mai ambiţioasă de a cuprinde într-o singură privire şi perioada precomunistă, împreună cu cele ale comunismului şi postcomunismului. Până acum, doar realităţile de profil ale Ungariei, ale Poloniei şi ale statelor create prin dezmembrarea Cehoslovaciei au fost astfel raportate în mod sistematic la antecedentele lor îndepărtate - instituite mai întâi până în 1945, apoi până în 1989 -, cu concluzia unei esenţiale continuităţi a dinamicii de dezvoltare pe respectivul palier al transformărilor istorice.3 Se pare însă că teza de ansamblu cuprinsă în această concluzie se încetăţeneşte treptat, prin intermediul unor afirmări succinte cumva afectate de contaminare din partea gene- ralizărilor comparatiste de largă circulaţie, şi cu referire la cazul românesc.4 Aş spune că ne confruntăm cu o tendinţă ce se cuvine întâmpinată cu circumspecţie. Mai îngrijorător este însă faptul că ea nu are cum să nu genereze reacţii de nedumerire în rândurile celor doar foarte puţin avizaţi. Sarcina de a stabili dozajul precis de continuitate şi ruptură înfăţişat de filiera românească a statului bunăstării este cu siguranţă foarte laborioasă. Nu voi pretinde a putea oferi în cele ce urmează mai mult decât o serie de repere articulate coerent, apte să lumineze calea unor strădanii de adâncire a problematicii. Voi susţine însă că maniera personală de imersiune în aria numitelor probleme, pe traiectoria sinuoasă invocată mai sus, a constituit un punct de observaţie aparte în raport cu ambivalenţele şi conexi- unile lor plurivalente şi, prin aceasta, o modalitate de 3 Tomasz Inglot, Welfare States in East Central Europe, 1919- 2004, Cambridge, Cambridge University Press, 2008, pp. 6-15. 4 Alfio Cerami, Simona Stănescu, „Welfare State Transformations in Romania and Bulgaria”, în Alfio Cerami, Pieter Vanhuysse, eds., Post-communist Wefare Pathways: Theorizing Social Policy Transformations in Central and Eastern Europe, Basingstoke, Palgrave Macmillan, 2009, pp. 112-125; Suzana Dobre, „The Romanian Welfare State: Changing and Developing”, în Klaus Schubert et al., eds., The Handbook of European Welfare Systems, London, Routledge, 2009, pp. 415-427. 9