Proiect EDUCAŢIA – 2020 STRATEGIA SECTORIALĂ DE DEZVOLTARE PENTRU ANII 2012 – 2020 MINISTERUL EDUCAŢIEI, 2012 1 CONŢINUT Preambul……………………………………………………………………………………. 3 Scopul, obiectivele generale şi principiile fundamentale ale Strategiei……………………. 4 Domeniile de intervenţie şi grupurile ţintă ale Strategiei…………………………………... 5 Sistemul educaţiei – situaţia actuală, definirea problemelor şi tendinţe generale………….. 5 Cadrul normativ…………………………………………………………………….. 5 Cadrul de politici…………………………………………………………………….5 Tendinţe demografice………………………………………………………………..7 Tendinţe economice………………………………………………………………….8 Aspecte privind forţa de muncă şi şomajul…………………………………………..8 Accesul la studii şi calitatea educaţiei………………………………………………..9 Retrospectiva schimbărilor în sistemul de învăţământ……………………………...10 Educaţia şi dezvoltarea timpurie…………………………………………….11 Învăţământul primar şi secundar general……………………………………12 Educaţia şi dezvoltarea copilului aflat în dificultate………………………..14 Învăţământul secundar profesional şi mediu de specialitate………………..16 Învăţământul superior………………………………………………………..18 Analiza SWOT a sistemului de învăţământ…………………………………………21 Viziunea strategică şi rezultatele scontate……………………………………………………26 Asigurarea unei dezvoltări durabile a sistemului de învăţământ…………………....26 Extinderea accesului la educaţia timpurie de calitate………………………………...31 Asigurarea accesului şi sporirea calităţii învăţământul primar, gimnazial şi liceal din perspectiva şcoli prietenoase copilului……………………………………32 Educaţia şi susţinerea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale……………………...39 Sporirea nivelului de pregătire profesională în învăţământul vocaţional şi tehnic….40 Integrarea învăţământului superior în spaţiul european al învăţării şi cercetării…....45 Extinderea şi diversificarea sistemului de instruire a adulţilor……………………...51 Avantajele şi costurile implementării Strategiei……………………………………………...52 Avantajele implementării Strategiei………………………………………………....52 Costurile implementării Strategiei…………………………………………………...53 Estimarea impactului implementării Strategiei……………………………………………...53 Etapele de implementare a Strategiei………………………………………………………..54 Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei…………………………………………..54 Managementul şi monitorizarea proceselor de implementare a Strategiei…………………...54 Cadrul instituţional pentru implementarea Strategiei………………………………..54 Cadrul instituţional pentru monitorizarea şi evaluarea Strategiei…………………...56 Raportarea………………………………………………………………………….....56 Activitatea de comunicare şi informare privind implementarea Strategiei…………..57 Riscuri în procesul de implementare a Strategiei…………………………………………….57 2 I. PREAMBUL Strategia Sectorială de Dezvoltare a Educaţiei pentru anii 2012 – 2020 (în continuare – Strategia) este principalul document de politici în domeniul educaţiei. Educaţia, reprezentând o prioritate naţională, constituie factorul de bază în transmiterea şi crearea de noi valori culturale şi general-umane, de reproducere şi de dezvoltare a capitalului uman, de realizare a idealului şi a obiectivelor educaţionale, de formare a conştiinţei şi identităţii naţionale, de promovare a aspiraţiilor de integrare European şi are un rol primordial în crearea premiselor pentru dezvoltarea umană durabilă şi edificarea unei societăţi bazate pe cunoaştere. Calitatea educaţiei determină în mare măsură calitatea vieţii şi creează oportunităţi pentru realizarea în volum deplin a capabilităţilor fiecărui cetăţean. Strategia stabileşte obiectivele şi sarcinile pe termen imediat şi mediu în vederea dezvoltării educaţiei, defineşte orientările şi direcţiile prioritare de dezvoltare a sistemului de învăţământ din Republica Moldova în perspectiva integrării europene. Conceptul şi obiectivele politicii de dezvoltare sunt conforme experienţei ţărilor europene, corespund aspiraţiei de integrare în spaţiul educaţional european, axându-se pe asigurarea unei interconexiuni relevante între specificul contextului naţional şi tendinţele europene şi cele globale de dezvoltare a învăţământului. Elaborarea Strategiei a derivat din necesitatea planificării strategice a procesului de dezvoltare a sectorului educaţiei, pentru consolidarea reformelor demarate în învăţământ şi asigurarea modernizării continue a sistemului de educaţie. La elaborarea Strategiei s-a ţinut cont de cadrul normativ şi de politici existent, de realizările şi deficienţele politicilor naţionale şi sectoriale implementate anterior, de exigenţele integrării europene, de experienţa naţională şi internaţională din domeniu, întemeindu-se pe cercetările ştiinţifice fundamentale şi aplicative, necesităţile sociale şi educaţionale, pe principiile unanim recunoscute cu privire la drepturile omului şi ale copilului şi ale egalităţii de gen. În scopul coordonării integrate a procesului de planificare strategică sectorială în domeniul educaţiei, prevederile Strategiei au fost corelate cu documentele de politici relevante, cu reformele demarate în sistemul de învăţământ, cu alte reforme ce reprezintă o continuitate operaţională a acţiunilor proiectate în Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova – 2020”. În sensul prezentei Strategii sunt utilizate şi dezvoltate noţiunile definite în Codul educaţiei, a cărui aplicare este condiţionată de existenţa documentelor de politici care să stabilească etapele distincte de implementare a procesului de reformare şi modernizare a învăţământului din Republica Moldova. Elaborarea Strategiei a fost precedată de desfăşurarea unor studii şi analize complexe în sectorul educaţiei, care constituie un vast suport informaţional pentru identificarea problemelor şi a soluţiilor privind modernizarea şi dezvoltarea sistemului de educaţie. Opţiunile expuse în Strategie sunt rezultatul unui proces de consultări ample cu reprezentanţii mediului academic şi pedagogic, ai autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, ai societăţii civile şi alte părţi interesate. În baza Strategiei vor fi elaborate programe raionale/municipale şi instituţionale de dezvoltare. Procesele de implementare a Strategiei vor fi organizate în baza unui Plan acţiuni ce va include componentele tactice şi operaţionale ale politicilor educaţionale ale statului. Finanţarea proceselor de implementare a Strategiei va fi efectuată de la bugetul de stat, bugetele locale, prin atragerea de granturi, sponsorizări şi alte surse legale, accentul punându-se pe metodele de bugetare bazate pe proiecte, programe şi performanţă. 3 II. SCOPUL, OBIECTIVELE GENERALE ŞI PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE STRATEGIEI Scopul Strategiei constă în: (i) stabilirea direcţiilor prioritare de dezvoltare a educaţiei din Republica Moldova şi a mecanismelor de realizare a acestora; (ii) asigurarea unei dezvoltări durabile a sistemului de educaţie în vederea formării unei personalităţi integre, active, sociale şi creative - factori principali ai dezvoltării umane şi ai progresului social-economic al ţării. Obiectivele generale ale Strategiei sunt: (i) modernizarea sistemului de educaţie din Republica Moldova în scopul asigurării unei dezvoltări umane durabile prin asigurarea accesului echitabil şi nediscriminatoriu la studii de calitate la toate nivelele de învăţământ pentru toţi copiii, inclusiv cei din familiile vulnerabile, cei cu cerinţe educaţionale speciale, reprezentanţii minorităţilor etnice; (ii) asigurarea unei educaţii preşcolare, primare şi secundare de calitate pentru toţi copiii prin dezvoltarea unor şcoli prietenoase copilului şi extinderea practicilor educaţiei incluzive; (iii) dezvoltarea învăţământului vocaţional şi tehnic în conformitate cu prevederile procesului de la Copenhaga şi racordarea acestuia la necesităţile pieţei muncii; (iv) realizarea în volum deplin a prevederilor Procesului de la Bologna şi dezvoltarea în continuare a învăţământului superior prin integrarea instruirii şi cercetării, extinderea conexiunilor instituţiilor de învăţământ cu mediul economic; (v) extinderea şi diversificarea sistemului de instruire a adulţilor pe întreg parcursul vieţii din perspectiva formării generale şi formării profesionale continue în corespundere cu nevoile persoanei şi necesităţile socio-economice; (vi) utilizarea eficientă a bazei tehnico-materiale şi a resurselor financiare alocate sistemului educaţional şi ameliorarea calităţii instruirii. În procesul implementării Strategiei vor fi respectate următoarele principii: (i) principiul drepturilor egale în domeniul educaţiei şi dezvoltarea la maximum a potenţialului fiecărei persoane; (ii) principiul nondiscriminării şi al accesului liber la educaţia de calitate pentru toate persoanele, indiferent de locul de trai (urban sau rural), nivelul de dezvoltare, veniturile familiei, sex, origine etnică, , limba vorbită etc.; (iii) principiul incluziunii persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale în sistemul general de învăţământ; (iv) principiul centrării pe necesităţile persoanei, societăţii şi ale statului; (v) principiul dezvoltării în continuare a sistemului de valori naţionale şi asigurării unui spaţiu educaţional unic; (vi) principiul flexibilităţii programelor educaţionale, modernizării acestora în funcţie de necesităţile actuale şi de resursele bugetare disponibile, de posibilităţile cognitive ale fiecărei persoane etc.; (vii) principiul descentralizării serviciilor educaţionale şi sporirii gradului de autonomie a instituţiilor de învăţământ; (viii) principiul parteneriatului social, intervenţiei multisectoriale, interdisciplinare şi timpurii în dezvoltarea copilului; (ix) principiul asigurării calităţii în învăţământ; (x) principiul integrării învăţământului naţional în spaţiul educaţional european. 4 III. DOMENIILE DE INTERVENŢIE ŞI GRUPURILE-ŢINTĂ ALE STRATEGIEI Domeniile de intervenţie ale Strategiei sunt: (i) cadrul normativ; (ii) cadrul instituţional şi de reglementare; (iii) cadrul curricular; (iv) formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice şi ştiinţifice; (v) sistemul de elaborare şi asigurare cu manuale şi materiale didactice; (vi) mobilizarea opiniei publice şi dezvoltarea parteneriatelor; (vii) relaţiile internaţionale. Grupurile ţintă ale Strategiei sunt: (i) copiii, elevii, studenţii, masteranzii, doctoranzii, cursanţii şi audienţii; (ii) comunităţile şi părinţii; (iii) cadrele didactice, administrative şi tehnice din învăţământ; (iv) factorii de decizie de nivel central şi local. IV. SISTEMUL EDUCAŢIEI – SITUAŢIA ACTUALĂ, DEFINIREA PROBLEMELOR ŞI TENDINŢE GENERALE 4.1. Cadrul normativ Actele normative principale, care, stau la baza funcţionării sistemului de învăţământ şi a elaborării Strategiei, sunt: (i) Constituţia Republicii Moldova; (ii) Legea învăţământului din Republica Moldova/Codul educaţiei; (iii) Legea nr. 1257-XIII din 16.07.1997 cu privire la evaluarea si acreditarea instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova; (iv) Legea nr. 423-XIV din 04.06.1999 privind aprobarea Regulamentului de evaluare si acreditare a instituţiilor de învăţământ; (v) Legea Nr.142 din 07.07.2005 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior, ciclul I; (vi) Legea privind administraţia publică locală; (vii) Legea privind descentralizarea administrativă; (viii) Codul muncii; (ix) Legea nr. 25 din 3 februarie 2009 “Privind aprobarea Strategiei naţionale pentru tineret pe anii 2009–2013”; (x) Legea Nr. 169 din 09.07.2010 pentru aprobarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013). 4.2. Cadrul de politici Documente ale Consiliului Uniunii Europene: (i) Concluziile Consiliului privind rolul educaţiei şi formării în cadrul punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020 5 (ii) Concluziile Consiliului şi ale reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, din 26 noiembrie 2009, privind dezvoltarea rolului educaţiei în cadrul unui triunghi al cunoaşterii complet funcţional; (iii) Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale („ET 2020”); (iv) Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2010 privind iniţiativa „Tineretul în mişcare” – o abordare integrată ca răspuns la provocările cu care se confruntă tinerii; (v) Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2010 privind educaţia în spiritul dezvoltării durabile; (vi) Concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind dimensiunea socială a educaţiei şi formării profesionale; (vii) Raport comun privind progresele înregistrate pentru anul 2010 al Consiliului şi al Comisiei privind punerea în aplicare a programului de lucru „Educaţie şi formare profesională 2010”; (viii) Mesaje din partea Consiliului Educaţie, Tineret şi Cultură în domeniul educaţiei ca o contribuţie la discuţia privind Strategia Lisabona post-2010 (Promovarea investiţiilor în educaţie şi formare). Documente naţionale de planificare strategică: (i) Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova până în 2015 (Hotărârea Guvernului nr. 288 din 15 martie 2005 cu privire la aprobarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova până în 2015 şi a Primului Raport Naţional „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova”; (ii) Relansăm Moldova: Priorităţile de dezvoltare pe termen mediu (document strategic aprobat de Comitetul Interministerial pentru Planificare Strategică şi prezentat Grupului Consultativ în cadrul Forumului Parteneriat pentru Moldova la 24. 03. 2010 la Bruxelles); (iii) Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrarea Europeană – LIBERATATE, DEMOCRAŢIE, BUNĂSTARE”, 2011-2014, şi PLANUL de acţiuni al Guvernului pentru anii 2012-2015; (iv) Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova -2020”; (v) Strategia Naţională de Descentralizare; (vi) Strategia naţională şi Planul de acţiuni de edificare a societăţii informaţionale „Moldova electronică”; (vii) Strategia naţională privind acţiunile comunitare pentru susţinerea copiilor aflaţi în dificultate pe anii 2007-2014; (viii) Programul naţional de asigurare a egalităţii de gen pe anii 2010-2015 (Hotărârea Guvernului nr. 933 din 31 decembrie 2009 cu privire la aprobarea Programului naţional de asigurare a egalităţii de gen pe anii 2010-2015); (ix) Memorandumul privind Politicile Economice şi Financiare dintre RM şi FMI; (x) Cadrul Bugetar pe Termen Mediu (2012-2014). Documente sectoriale de planificare strategică: (i) Strategia Naţională „Educaţie pentru toţi”, 2004-2015; (ii) Concepţia modernizării sistemului de învăţământ din Republica Moldova (aprobată prin Hotărârea Colegiului Ministerului Educaţiei nr. 2.2 din 09 martie 2010); (iii) Strategia consolidată de dezvoltare a învăţământului pentru anii 2011-2015 şi Planul consolidat de acţiuni pentru sectorul educaţiei, 2011-2015; (iv) Concepţia de dezvoltare a învăţământului profesional; (v) Concepţia sistemului informaţional educaţional; (vi) Strategia naţională şi Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, 2007-2012 (Hotărârea Guvernului nr. 784 din 9 iulie 2007 pentru aprobarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012); 6 (vii) Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011- 2020 (Hotărârea Guvernului nr. 523 din 11.07.2011 cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020); (viii) Planul naţional de acţiuni comunitare pentru susţinerea copiilor aflaţi în dificultate pe anii 2007-2014 (Hotărârea Guvernului nr. 995 din 3 septembrie 2007 cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni comunitare pentru susţinerea copiilor aflaţi în dificultate pe anii 2007- 2014); (ix) Planul naţional de acţiuni pentru implementarea reformei structurale în educaţie; (x) Programul de dezvoltare strategică al Ministerului Educaţiei pentru anii 2012-2014. 4.3. Tendinţe demografice Numărul populaţiei stabile a Republicii Moldova s-a redus către anul 2012 la 3 559,5 mii de locuitori (fără populaţia din partea stânga a Nistrului şi mun. Bender), ca urmare a unei tendinţe de scădere, care a început sa se manifeste din anul 1990. O cauză a acestui fenomen este sporul natural negativ cu efecte ulterioare şi în sporirea coeficientului de îmbătrânire a populaţiei, care a înregistrat o creştere de la 12,8 în anul 1990 la 14,4 în anul 2011. Aceste aspecte evidenţiază faptul că şi Republica Moldova se înscrie în tendinţele generale de îmbătrânire a populaţiei, cu care se confruntă mai multe ţări, cu toate implicaţiile pe care le are acest fenomen în dezvoltarea sectorului educaţional. În ceea ce priveşte structura populaţiei pe medii rezidenţiale, sexe şi grupe de vârstă, situaţia se prezintă în felul următor: 1) Începând cu anul 1990, se înregistrează o tendinţă de scădere considerabilă a populaţiei ce locuieşte în mediul urban şi o creştere a ponderii populaţiei ce locuieşte în mediul rural. Astfel, in conformitate cu recensământul din anul 2004, 41% din totalul populaţiei Republicii Moldova se află în mediul urban şi 59% se află în mediul rural, faţă de datele înregistrate în anul 1990, conform cărora 47,1% din populaţie locuia în mediul urban şi 52,9% din populaţie în mediul rural. Populaţia urbană, la rândul său, prezintă un nivel înalt de concentrare geografică, circa 60% din aceasta locuind în municipiul Chişinău. La începutul anului 2012, populaţia din mediul urban reprezenta 41,7% si, respectiv, cea din mediul rural – 58,3%. 2) Conform datelor statistice, nu s-au înregistrat schimbări semnificative în structura populaţiei pe sexe, bărbaţii reprezentând în anul 1990 circa 47,6 % din totalul populaţiei, iar în anul 2012 - 48,1%, în timp ce ponderea populaţiei feminine scade de la 52,4% în anul 1990 la 51,9% în anul 2012. 3) În perioada anilor 1990-2011 se înregistrează o tendinţă de scădere a populaţiei din grupele de vârstă 5-14 şi 15-19 ani, în timp ce pentru grupele de vârstă 20-29 de ani se atestă o creştere uşoară. Începând cu anul 2005, a început să se manifeste o creştere a numărului populaţiei din grupele de vârsta 0-4 ani, fapt ce necesită noi abordări în proiectarea reţelei de instituţii şi servicii destinate educaţiei şi dezvoltării timpurii. Analiza tendinţelor demografice pe diferite categorii de vârstă indică păstrarea numărului relativ redus al populaţiei şcolare în următorii ani, cu efecte imediate asupra instituţiilor de învăţământ, fiind afectate, în temei, atât şcolile din învăţământul primar şi gimnazial, cât şi liceele din localităţile rurale. La începutul anului 2012, numărul copiilor de vârsta 5-9 ani era mai mic faţă de anul 2001 cu 32,3% si, respectiv, cu 43,4% pentru grupa de vârsta 10-14 ani. În termeni ai economiei educaţiei, micşorarea numărului populaţiei şcolare pe grupa de vârstă 10-14 ani cu circa 152,4 mii în 2012 faţă de anul 2001 echivalează, ipotetic, cu faptul că în sistem ar putea fi cu 7600 de clase complete de elevi mai puţin, dacă media de completare a acestora ar fi 20 de elevi, ceea ce ar putea duce la reducerea a circa 10,2 mii posturi didactice. Situaţia demografică nefavorabilă are drept consecinţă scăderea numărului mediu de elevi în fiecare clasă, fapt ce duce la utilizarea ineficientă a mijloacelor financiare alocate învăţământului. Astfel, în mediul rural există peste 40 de şcoli primare (circa, 75% din numărul total de şcoli primare) ce au 10 şi mai puţini elevi în fiecare clasă. În cazul gimnaziilor, numărul instituţiilor cu 10 şi mai puţini elevi în fiecare clasă este de peste 140 (circa 25% din numărul total 7 de gimnazii rurale). Studiile de fezabilitate arată că marea majoritate de astfel de instituţii ar putea fi reorganizate prin arondarea lor la şcolile de circumscripţie, iar economiile anuale ar atinge cifra de circa 50 milioane de lei, care ar putea fi folosite pentru îmbunătăţirea calităţii educaţiei. 4.4. Tendinţe economice Republica Moldova a parcurs o perioadă de tranziţie dificilă, cu o scădere cumulativă a produsului intern brut (PIB) de circa 66% între anii 1990 şi 1999. Începând cu anul 2000, economia ţării a înregistrat o tendinţă de creştere. Dacă în perioada colapsului economic acut din anii 1992-1999 PIB s-a redus cu aproape 60%, atunci, în perioada 2000-2008, PIB a acumulat o creştere reală de circa 75,6%. Însă economia Republicii Moldova s-a dovedit a fi vulnerabilă în faţa crizei din anii 2008- 2009. În termeni reali, la sfârşitul anului 2009, PIB pe cap de locuitor s-a redus cu circa 9%. Această reducere a impus necesitatea redirecţionării mijloacelor financiare disponibile către satisfacerea necesităţilor curente ale sistemului de învăţământ, problemele de dezvoltare strategică urmând a fi soluţionate după relansarea economiei moldoveneşti. În pofida dificultăţilor de ordin economic, pe parcursul ultimilor ani, autorităţile Republicii Moldova au asigurat o creştere constantă a mijloacelor financiare alocate învăţământului. Astfel, pe parcursul anilor 2005–2010, ponderea cheltuielilor publice pentru învăţământ în PIB a crescut de la 7,2% până la 9,2%. Însă această creştere nu a fost urmată şi de o creştere a proporţiei globale brute de şcolarizare, care, în aceeaşi perioadă, a scăzut de la 71,7% până la 69,8%.* Ca urmare a crizelor economice, sărăcia a crescut dramatic în anii 1998-1999, apoi a început să scadă începând cu anul 2001, pe de o parte datorită înregistrării unei anumite creşteri economice, dar şi ca urmare a creşterii fenomenului de migraţie a forţei de muncă şi a veniturilor corespunzătoare trimise din străinătate în ţară. În pofida faptului că extinderea sărăciei a fost oprită, între localităţile rurale şi cele urbane există disparităţi semnificative, fapt ce influenţează negativ accesul la studii. În anul 2010 a fost înregistrată o reducere a ratei sărăciei în mediul rural, care a constituit 30,3% sau cu 6,0 puncte procentuale mai puţin în comparaţie cu anul 2009. În medie, în localităţile urbane rata sărăciei absolute a constituit 10,4%, diminuându-se cu 2,2 puncte procentuale în comparaţie cu anul 2009 şi cu 4,8 puncte procentuale în comparaţie cu anul 2008. În oraşele mari rata sărăciei a rămas, practic, la nivelul anului 2009 şi a constituit 7,3%, iar în oraşele mici rata sărăciei s-a redus cu 5,5 puncte procentuale şi a constituit 14,2%. În ultimii doi ani, Republica Moldova a trecut printr-o perioadă de recesiune economică, care a dus la stagnarea reducerii sărăciei şi, al doilea an consecutiv, sărăcia este în creştere în localităţile rurale, unde locuiesc 80% din persoanele sărace din ţară. Prin urmare, populaţia rurală este cel mai vulnerabil segment al societăţii în ceea ce priveşte bunăstarea şi securitatea. O altă categorie vulnerabilă de populaţie sunt copiii. 38% din copiii din localităţile rurale se află sub pragul sărăciei faţă de 13% din copiii din localităţile urbane. Aceste diferenţe sunt în creştere. Peste jumătate din gospodăriile cu trei sau mai mulţi copii nimeresc sub incidenţa sărăciei. Copiii din familiile cu trei sau mai mulţi copii, din familiile foarte sărace ale chintilei inferioare, din familiile de romi, din familiile afectate de HIV/SIDA, din familiile rurale şi copiii cu dizabilităţi înregistrează indicatori reduși la capitolul sănătate, educaţie şi protecţie socială, şi au acces mai redus la servicii în aceste localităţi.** 4.5. Aspecte privind forţa de muncă şi şomajul Tranziţia economică a Republicii Moldova la economia de piaţă a produs schimbări cantitative şi calitative în domeniul ocupării forţei de munca, caracterizate, în special, prin: (i) reducerea populaţiei ocupate în economia naţionala cu circa 22,5% (anii 2000-2011); (ii) sporirea ponderii salariaţilor din sectorul privat (de la 37% în anul 1990 până la circa 66,4% din populaţia ocupată în anul 2011); (iii) scăderea numărului persoanelor ocupate incomplet; * Analiză pe Ţară Naţiunile Unite – Moldova, 2011 ** Ibidem 8 (iv) sporirea numărului de persoane ocupate în sectorul neformal; (v) intensificarea migraţiei forţei de muncă; (vi) utilizarea insuficientă a potenţialului intelectual. Analiza structurii şomajului pe grupe de vârstă şi nivelul studiilor, evidenţiază următoarelor aspecte semnificative: (i) ponderi ridicate în numărul total de şomeri înregistrează grupele de vârstă 15-24 de ani (25%) şi 25-34 de ani (33,4%), caracteristică, ce se menţine şi în structura pe medii de rezidenţă şi sexe; (ii) în anul 2011, şomerii proveniţi din rândul persoanelor cu studii secundare profesionale au înregistrat o pondere de 20% din numărul total de şomeri de vârsta 15-34 de ani, cei cu studii medii de specialitate – 7,3%, cei cu studii superioare – 27,9%; (iii) rata sporită a şomajului în rândul tinerilor/absolvenţilor instituţiilor de formare profesională de toate nivelurile indică, alături de alţi factori, ineficienţa interacţiunilor dintre sistemul educaţional, economia reală şi piaţa muncii. Analiza structurii populaţiei ocupate pe grupe de vârstă şi după nivelul de educaţie relevă faptul că circa 34,5% din persoanele ocupate din grupa de vârstă 25-34 de ani au doar studii primare sau secundare generale, activând în câmpul muncii, fără să fi urmat o pregătire profesională instituţionalizată. Întrucât persoanele din grupul de vârstă 25-34 ani au abandonat sistemul de învăţământ în ultimii 5-10 ani, se poate constata că între învăţământul general şi cel de formare profesională există discordanţe semnificative, iar procesul de orientare profesională şi de ghidare în carieră este ineficient. 4.6. Accesul la studii şi calitatea educaţiei Accesul la studii în Republica Moldova este garantat de Constituţie şi Legea învăţământului (1995), precum este garantat şi dreptul fiecărei persoane la o educaţie de calitate, stipulat în Declaraţia ONU pentru drepturile omului. Conform indicilor educaţionali, în ultimii ani (2009-2011), rata brută de cuprindere globală în învăţământ a crescut, atât pe niveluri/trepte de învăţământ, cât şi pe categorii de vârstă. Se înregistrează şi o uşoară creştere a calităţii învăţământului, reflectată în rezultatele elevilor pe plan naţional şi cel internaţional (a sporit numărul elevilor care au obţinut locuri premiante la olimpiadele internaţionale şi al celor înzestraţi cu competenţe moderne: cunoaşterea limbilor străine, cunoaşterea calculatorului, capacitatea de a lua decizii). A sporit eficienţa serviciilor educaţionale: promovarea tehnologiilor didactice interactive, aplicarea TIC în educaţie etc. În acelaşi timp, accesul la studii şi calitatea acestora nu corespund în măsură deplină standardelor naţionale şi europene respective. În prezent, învăţământul din Republica Moldova se află într-un proces de tranziţie de la un sistem tradiţional, preponderent informativ, centralizat, la un sistem modern, dinamic, formativ, centrat pe elevi şi studenţi, specific unei societăţi democratice, bazate pe o economie de piaţă. Conform indicilor educaţionali, în ultimii ani, sistemul de învăţământ din Republica Moldova a înregistrat o dezvoltare sinuoasă. Astfel, pe parcursul anilor 2000–2005, rata brută de cuprindere globală în învăţământ a crescut de la 70,3% până la 71,7%. Însă, în anii 2007–2008, se înregistrează o scădere continuă a acestui indicator până la valoarea de 69,8%. Deşi perioada în 2000–2011 cheltuielile publice pentru educaţie, cu excepţia anului 2002, au avut o creştere constantă, această creştere, cu excepţia învăţământului preşcolar, nu a fost însoţită şi de o creştere durabilă a ratelor de înrolare în învăţământul obligatoriu de bază învăţământul primar şi cel gimnazial. 9 4.7. Retrospectiva schimbărilor în sistemul de învăţământ Dezvoltarea sistemului de învăţământ s-a axat pe schimbări şi demersuri inovaţionale, determinate de orientările strategice ale statului, tendinţele evoluţiei domeniului educaţional, standardele europene şi abordările ştiinţifice actuale. 1) Schimbări la nivel de macropolitici educaţionale: (i) atribuirea pentru învăţământ a unui statut prioritar în cadrul dezvoltării social-economice a ţării; (ii) asumarea vectorului european al dezvoltării sistemului de învăţământ; (iii) promovarea prioritară a calităţii învăţământului, ca factor determinant al dezvoltării social-economice a ţării şi al calităţii vieţii; (iv) conceperea dezvoltării anticipate a sistemului de învăţământ; (v) promovarea conceptului educaţiei pe parcursul întregii vieţi. 2) Schimbări în educaţia preşcolară, învăţământul primar şi secundar general: (i) redimensionarea învăţământului de cultură generală în învăţământ primar, gimnazial şi liceal; (ii) diversificarea instituţiilor de educaţie preşcolară; (iii) diversificarea profilurilor şi tipurilor de instituţii de învăţământ liceal; (iv) promovarea conceptului de şcoală de circumscripţie; (v) aplicarea abordării curriculare în învăţământ; (vi) elaborarea şi aplicarea unui nou concept al Planului-cadru al învăţământului structurat pe arii curriculare, discipline obligatorii şi opţionale; (vii) elaborarea şi aplicarea unui nou concept al curriculumului pe discipline, axat pe: - cel ce învaţă; - formarea de competenţe; - tehnologii şi strategii didactice interactive; - conexiunea componentelor procesului de predare-învăţare-evaluare; (viii) elaborarea, în bază de concurs, a noilor generaţii de manuale şcolare, inclusiv a celor alternative, şi aplicarea schemei de închiriere a acestora; (ix) elaborarea şi aplicarea noilor generaţii de standarde pentru educaţia timpurie şi a standardelor de eficienţă pe discipline şcolare; (x) promovarea educaţiei incluzive şi a principiilor şcolii prietenoase copilului. 3) Schimbări în învăţământul secundar profesional şi mediu de specialitate: (i) promovarea conceptelor de învăţământ vocaţional/tehnic, liceu profesional şi bacalaureat profesional; (ii) introducerea elementelor de învăţământ dual; (iii) identificarea unui nou concept al standardelor ocupaţionale; (iv) renovarea curriculumului pentru învăţământul vocaţional/tehnic, în raport cu conceptul curriculumului naţional şi necesităţile pieţei muncii; (v) promovarea învăţământului vocaţional/tehnic în trepte. 4) Schimbări şi inovaţii în învăţământul superior (i) structurarea învăţământului superior în trei cicluri: licenţă, masterat, doctorat; (ii) introducerea creditelor transferabile; (iii) promovarea mobilităţii studenţilor şi a cadrelor didactice; (iv) promovarea sistemului de asigurare a calităţii în raport cu cerinţele europene; (v) redimensionarea curriculumului universitar: - orientare spre formarea de competenţe generale şi profesionale; - axare pe învăţare individuală; - axare pe tehnologii didactice interactive şi investigaţionale; (vi) promovarea unui nou concept al Nomenclatorului de specialităţi şi al Cadrului de calificări, raportate la standardele europene; (vii) conceperea necesităţii de asigurare a interconexiunii dintre învăţământul superior, cercetare şi piaţa muncii; (viii) apariţia instituţiilor private de învăţământ superior. 10