5 1 0 2 , ) 3 5 ( 1 . r N AAnnuull XXIIVV,, nnrr.. 11 ((5533)),, 22001155 BBIISSTTRRIIŢŢAA (cid:2)(cid:2) NNuu aamm ddeeccîîtt oo ssiinngguurrăă pprreejjuuddeeccaattăă –– rreeaalliittaatteeaa –– aarrttiiccoollee ddeesspprree IIoonn MMuurreeşşaann ddee MMiirrcceeaa PPooppaa,, DDaanniieell CCoorrbbuu,, CCrriissttiiaann VViieerruu,, Diana OANCEA-MORAR, Finally II AAnnddrreeaa HHeeddeeşş,, IIoonneellaa SSiillvviiaa NNuușșffeelleeaann,, VViirrggiill RRaaţţiiuu,, VViiccttoorr ŞŞttiirr,, ccuu uunn (cid:2)(cid:2) iinntteerrvviiuu ddee OOlliimmppiiuu NNuuşşffeelleeaann 116600 ddee aannii ddee llaa aappaarriiţţiiaa pprriimmuulluuii nnuummăărr aall RRoommâânniieeii lliitteerraarree (cid:2)(cid:2) EEddiiţţiiaa AAggâârrbbiicceeaannuu (cid:2)(cid:2) IIoonn VVllaadd ssuubb (cid:2)(cid:2) (cid:2)(cid:2) iimmppeerriiuull lleeccttuurriiii SSeenniioorruull CCoorrnneelliiuu CCooppoossuu ÎÎnn oogglliinnddaa lleeccttuurriiii:: ccăărrţţii sseemmnnaattee ddee AAlleexx ŞŞtteeffăănneessccuu,, AAll.. CCiisstteelleeccaann,, DDaann DDaammaasscchhiinn,, OOvviiddiiuu (cid:2)(cid:2) MMoocceeaannuu...... PPooeezziiaa MMiişşccăărriiii lliitteerraarree:: LLiilliiaannaa MMaarriiaa UUrrssuu,, MMeellaanniiaa (cid:2)(cid:2) CCuucc,, EEmmiilliiaann MMaarrccuu,, OOvviiddiiuu PPoojjaarr,, MMaarriiaann HHoottccaa PPrroozzaa MMiişşccăărriiii (cid:2)(cid:2) lliitteerraarree:: GGhheeoorrgghhee EErriizzaannuu AAddrriiaann DDiinnuu RRaacchhiieerruu ddeesspprree OOccttaavviiaann (cid:2)(cid:2) (cid:2)(cid:2) DDoocclliinn IIoonn BBuuzzaaşşii ddeesspprreeAAnnddrreeii MMuurreeşşaannuu GGhheeoorrgghhee GGllooddeeaannuu (cid:2)(cid:2) ddeesspprree PPaammffiill ŞŞeeiiccaarruu CCaaiieetteellee LLiivviiuu RReebbrreeaannuu:: NNiiccuullaaee (cid:2)(cid:2) GGhheerraann ddeesspprree ccoommpplleexxiittaatteeaa aarrhhiivveeii rreebbrreenniieennee nneeeeddiittaattee (cid:2)(cid:2) EEcchhiivvaalleennţţee lliirriiccee::MMaarrííaaÁÁnnggeelleessPPéérreezzLLóóppeezzşşiiAAnnddrrééssCCaattaalláánn CUPRINS Editorial:Existenţascriitorului/1 ViorelMUREŞAN:Grădinăimaginarăcubroascăverde/2 MirceaPOPA:IonMureșanșihipertrofiileimaginarului/4 DanielCORBU:IonMureșan.Tragiculjocallucidităţiişi neoexpresionismulnupreabinetemperat/8 CristianVIERU:OperspectivăasupraopereiluiIonMureșan/11 AndreaHEDEȘ:Peisajcupoetșiînger/14 Ionela-SilviaMUREŞAN-NUŞFELEANPaharuldeargintsau Cupacuîngeri/16 VirgilRAŢIU:Opiniicapitaledespreinsignifiant/18 Revistă de literatură, artă, cultură VictorŞTIR:Tânacarefentamoartea/20 Serie nouă IonMUREŞAN:„Poeziaîilumineazăomuluicaleaspresine”/22 IONMUREŞANPoet,eseist,publicist/26 Anul XIV, nr. 1 (53), 2015, Bistriţa FotoalbumIonMureșan/27 AndreiMOLDOVAN:160deanidelaapariţiaprimuluinumăr Aparetrimestrial alRomânieiliterare/29 OlimpiuNUŞFELEAN:EdiţiaAgârbiceanu/32 subegidaUniuniiScriitorilordinRomânia IcuCRĂCIUN:OcartededicatăProfesoruluiuniversitar Editor:ConsiliulJudeţeanBistriţa-Năsăud IonVlad/34 IlieRAD:SeniorulCorneliuCoposu/37 prinCentrulJude(cid:4)eanpentruCultură MirceaMOŢ:Confesiuneșipoezie(Schi(cid:6)ăpentruolectură)/40 Bistri(cid:4)a-Năsăud AndreaHEDEȘ:Încasaleacurilor/43 ŞtefanDAMIAN:NostalgiiledefiecarezialeMonicăiIoana Directorfondator:LiviuRebreanu (1924) Gugura/45 IonRaduZĂGREANU:Unprozatoralesenţializării/47 Redacţia: AdrianLESENCIUC:Realismulmagicdrăganian. OlimpiuNUŞFELEAN(director) Singularită(cid:6)i/49 IoanPINTEA(redactorşef) DumitruVLĂDUŢ:Unromansavurosallumiisatuluisocialist/51 VirgilRAŢIU(secretarderedacţie) CornelCOTU(cid:7)IU:Unromansubpălăriapicarescului/55 DanielaFULGA:Uncriticliterarînhainădeprofesor/57 AndreiMOLDOVAN VistianGOIA:Poeziaminorăa„Ardelencelor”/60 VasileVIDICAN:Dindragostepentruliteratură/62 Coperta:MarcelLUPŞE IacobNAROŞ:Ocronologieliterarăpetermenlung/64 (ÎnimagineIonMureșan) LilianaMariaURSU:Adiereaunuiorașînvia(cid:6)amea/66 MelaniaCUC:Poezii/68 NumărilustratculucrărideDianaOancea-Morar. EmilianMARCU:Poezii/70 OvidiuPOJAR:Poezii/72 Tehnoredactare:AdrianNĂSTASE GheorgheERIZANU:Proză/74 Corectura:IonelaSilviaNUȘFELEAN AdrianDinuRACHIERU:„Aniideucenicie”(amintiri „mitologice”)/79 MarianHOTCA:Poezii/86 Adresaredacţiei:Bistriţa, ZorinDIACONESCU:Refugiulpoetului(pseudoproză)/88 str.Arţarilor,nr.46/A/16,420069 IonBUZAȘI:Înjurulunuiversdin„Răsunetul”luiAndrei Telefon/fax:0749.248708,0263.233345 Mureșanu(PosibilrăspunsluiAndreiMoldovan)/90 E-mail:[email protected] GheorgheGLODEANU:Unromaninsolit/92 [email protected] CosminPÎRGHIE:B.Fundoianu–BenjaminFondane:portret Web:www.miscarealiterara.ro detraducător/100 InmemoriamAlexandruVlad/104 Marketing:AlexandruCÂŢCĂUAN, LuciaSAV:Epistole/106 MenuţMAXIMINIAN:Metaniipestestrigătularborelui/111 CasadeCulturăaSindicatelor,Bistriţa. AntoanetaTURDA:IoanaIleanaŞteţcoşicurajulmărturisirii/112 IonelBOTA:Hiperbolizantulproiectal„omuluicarescrie” Apariţiileiniţialealerevisteiaufostsprijinite (DesprepoezialuiIonuţCaragea)/113 deCasadeCulturăaSindicatelor VictorȘTIR:Mărturieasupraunuiveac/114 şiS.C.Aletheia,Bistriţa. IcuCRĂCIUN:Măgarul,Taurul,VierulşiCâineleluiMoYan/116 NiculaeGHERAN:Complexitateaarhiveirebrenieneneeditate/118 RevistaaparecusprijinulAsociaţieiCulturale MaríaÁngelesPérezLÓPEZ:Poezii/123 LiviuRebreanu–Mişcarealiterară. AndrésCATALÁN:Poezii/127 RemusFOLTOŞ:Delamitlaraţiune–originilefilosofiei/132 RevistaMişcarealiterarăestemembrăA.R.I.E.L. AurelPODARU:SensulumbreiînpicturaDianeiOancea-Morar/134 Fotoalbumcuscriitori/136 Tiparul:SCLucasConsultingSRL,Cluj-Napoca „Umorfărăfrontiereîn(cid:7)aradeSus”/143 LucianPERŢA:Parodiipurșisimplu/150 ISSN 1583-1957 CITITORDEREVISTE/152 Redacţiarespectăgrafiaautorilor. Existenţa scriitorului Existenţa scriitorului este o lectură continuă. Condiţia existenţei lui este să citească necontenit, să se citească fără sfîrşit, prin ceea ce citeşte, prin ceea ce se citeşte, pe sine, aflat într-o continuă translatare. Poate trăieşte uneori o anumită exaltare a ego- ului descătuşat, poate reuşeşte, alteori, o incitantă proiecţie a viitorului, sancţionată repede de artificialitate, inutilă, dar, de fapt, această lectură – ca mod de a fi – nu se (mai) răsfrînge doar asupra lui. Totul este translatat într-o metaforă, destinată descifrării. Descifrării de către alţii. Oricîte beneficii ar aduce scriitorului, literatura rămîne, întotdeauna, în... serviciul celorlalţi. Şi asta sub forma unor metafore generice, în măsura în care acestea sunt şi expresie a unei anumite realităţi, sublimate într-un fel sau altul, şi exerciţii de viaţă sau de învăţătură pentru ceilalţi, care trudesc la descifrare. În miezul acestei descifrări se întîmplă o subtilă întîlnire dintre viaţă şi spirit, dintre carne şi gînd. Metaforele sînt fie poezie strictă, fie proză. Atributele descifrării sînt variabile şi... intrinseci. Orice poem – sau grup de poeme – se poate constitui oricînd într-un roman, orice roman poate fi inundat deodată de poezie. Nu de lirism lacrimogen. Creaţiile poetice ale lui Eminescu, ale lui Macedonski sau Blaga, Baudelaire sau, mai aproape de noi, Jehn Berriman, să zicem, trimiterile fiind aproape întîmplătoare, se pot constitui oricînd în romane ale vieţii, în vreme ce un Rebreanu, Faulkner, Cehov, Tolstoi, Céline ş. a. aduc în romanele lor, sub cele mai neaşteptate forme, poezia vieţii. În acest spaţiu romanesc se aglutinează tacit elemente ale acelui moi profund, pe care cititorii îl aşteaptă cît mai bine obiectivat – adică adecvat la o paradigmă subiacentă, poate şi transcendentă –, ca astfel să-l poată raporta nestingheriţi la propria existenţă. De fapt, de ce sîntem interesaţi de „existenţa” scriitorului. Fie că citim mult sau că citim puţin, fie că sîntem mai mult sau mai puţin cîrcotaşi, există în curiozitatea stîrnită de un scriitor o latura care scapă simplei bîrfe. Comportamentul unora pare caraghios, al altora, neînţeles de un spirit strict materialist, au, scriitorii, o naivitate funciară, îmbracă realitatea în iluzii, dar chiar această învăluire îi dezvăluie în cel mai pur înţeles. Ei se ascund în literatura lor, dezvăluindu-se. Sînt oamenii care trăiesc cel mai tare la vedere. Iar cititorii asta caută: oameni care nu-şi truchează prezenţa. Forţa scriitorilor, chiar şi a celor mai introvertiţi, stă în marea capacitate de a se Editorial dezvălui necondiţionat, de a prezenta „omenescul” din ei, ca şi din noi, chiar şi atunci cînd nu mai credem în umanism, în modul cel mai direct şi mai necondiţionat. Legătura lor cu divinul – chiar şi în cel mai ludic text – este şi ea necondiţionată şi poate fi dibuită, această legătură, în cele mai neaşteptate, poate umile, relaţii. Valorizează existenţa în cele mai diverse aspecte şi, atît timp cît vom încerca să punem valoare pe viaţa noastră, să-i găsim valori de care să nu ne îndoim, n-o să putem... scăpa de scriitori. Olimpiu NUŞFELEAN Mişcarea literară ♦ 1 Viorel MUREŞAN Grădină imaginară cu broască verde Lui Ion Mureşan, destoinicul grădinar vorbim acum despre tot efortul şi gemetele 2. unei fotografii zice fetiţa vecinilor aflate pe fundul oceanului am rugat doctorul de-a se întoarce cu faţa în sus să deseneze o schiţă a morţii pentru albul meu cu amintiri din spitale 1. că el dintre toţi cel mai bine ar şti-o în fiecare lună din an fiul nostru că dimineaţa şi seara în toate se întâlneşte lunile anului pe treptele casei o pupă pe obrăjori cu o fetiţă din vecini şi se joacă acolo-n salon ei scriu împreună un de-a doamna cu prapur cântecel şi domnul prăpurel desenează cu cretă albă un cerc la rugăminţile fetei ţinându-se de mânuţă doctorul umfla un balon păşesc înlăuntrul lui îşi înfăşura sfoara pe unde încep să se joace degetul arătător de-a doamna cu prapur şi şi domnul cu prăpurel deschizând larg fereastra lăsa balonul să zboare precum într-o floare de mină apoi ipsi gloria mici degete şi înlăcrimate perechi de pupile 3. împing mici găuri prin cristalul ferestrei mi se face frică în singurătatea camerei de spre cerul spălat cu sodă caustică hotel din pereţi se prăvale cu zgomot soarele peste „Nu am decât noi o singură prejudecată şi urletul câinelui care vine din foc – realitatea.” strada se umple de scânduri înalte care pare că se grăbesc dacă sufletul ne urmează şi în moarte unui măr ce-a căzut astă-toamnă un animal cu coarne i-a rămas umbra pe zid având culoarea întunericului dintr-o biserică agăţată-ntr-un cui se clatină pe picioare sub ninsoarea care se face pâlnie 4. deasupra unei lumânări în praful gros care se adună între bibliotecă şi dormitor 2 ♦ Mişcarea literară fiul nostru creştea frigul şi tăcerea şi întunericul ajungându-i la urechi toate şuşotelile din spatele unor perdele apoi ipsi gloria într-o zi chiar îmi zice 6. prefăcându-se că citează frică şi moarte mi se face anii sunt doar sublinieri cu creionul în cubul acesta alb al camerei de hotel pe-o filă de carte din duşumea din pereţi 5. cade soarele turtit peste noi ceva mai încolo între pereţii casei lor strada se umple de scânduri înalte fiica vecinilor se roagă de un preot bătrân capetele lor sângerează să-i schiţeze şi morţii ei un portret şi pare că se grăbesc aşa în fugă pe un colţ de masă într-o agendă stacojie mă gândesc să pun şi eu o sperietoare pe cerul de culoarea săpunului vântul pe la ferestre priveşte în jos să înfig două braţe într-un nor cu ochi parcă fugind de vânători şi două picioare să-i fac să alerge cât e ziua de lungă cu capul în mâini o pălărie neagră uitată în mijlocul curţii sub ea câteva gânduri cu batistă albă la piept înserarea e numai un steag fluturând ciripesc o ceremonie acum vreau acaaasă prelatul aşază cristelniţa în catedrală scânceşte domnul cu prapur şi în apa călduţă sloboade din pumni întinzând braţele spre doamna cu prăpuraş un păianjen după aceea aşteaptă până ce icoanele îşi recită Biting the shadow Mişcarea literară ♦ 3 Ion Mureșan și hipertrofiile imaginarului Mircea POPA Poet singular și halucinatoriu în chiar Citind nu demult un eseu despre poezie esența sa, Ion Mureșan are puțini afini în al lui Ion Pop am reținut de acolo una din literatura noastră. I-am găsit totuși doi, pe expresiile caracterizante memorabile, în Nicolae Labiș și Nichita Stănescu, amândoi sensul în care acesta vorbea despre „poetul de poeți de viziune și de resurse imaginative la geniu la clovnul farsor”, figură a spiritului nebănuite și amândoi dependenți de drogul creator care se potrivește de minune și lui Ion numit „alcool”, fapt care le-a marcat definitiv Mureșan. La ceasul de față al poeziei, în ciuda existența. Dacă ar puținei lui productivități, poetul Ion Mureșan mai fi fost să iden- a reușit să acceadă într-o zonă de spiritualitate tific unul, l-aș fi absolut șocantă, unde poezia și cuvântul au amintit pe Artur căpătat fețele unei înfățișări tragice a ludi- Enășescu, poet de cului, în care imaginarul poetic se multiplică vizibil talent, dar pe sub formele unor căderi în abisalitatea care alcoolul l-a dus fluctuantă a realului, a comportamentului iremediabil la pier- delirant și greu de surprins în gestica sa zare, trăind ca un neinhibată. Supralicitarea imaginarului poetic vagabond și murind pe o margine de primește la el valențele unei poetici antirea- șanț, în completă ui- liste, care instaurează printr-o vastă rețea de tare de sine. Astăzi, antinomii și antifraze un discurs liric delirant, cu toate excesele la cu epitete fruste, netocite și cu o fantezie care asistăm, nu se grațios-debordantă. Un vizibil pitoresc al unei mai poate muri așa, comunicări dezabuzate, în care fulgurația dar eul poetic poate visceralității compune și recompune lumea în fi biciuit în continuare pentru a stoarce din el funcție de o viziune convențional-compen- ultima sclipire a halucinatoriului. Din această satorie, angajează jocul spectacular al mare familie a posedaților face parte în mod imaginarului într-o direcție a insolitării și a irepresibil și Ion Mureșan, pentru care poezia lumii ca teatru, subliniată elocvent de o e mai degrabă o mască a tragismului existen- retorică pe măsură, stând sub polaritatea unei țial, o formă de camuflare a eului hipertrofic, autoderiziuni clovnerești. Poezia sa vine în atingând marginile fantezismului liric. Și, prelungirea firească a gândului care răscolește precum cei doi înaintași ai săi dependenți de pojghița stătută a unei umanități ordonate și alcool, care au înnoit în chip magistral versul supravegheate, pentru a o plasa în mijlocul românesc la momentul lor, N. Labiș scoțân- unei dezordini studiate, dar liberă de orice du-l de sub fundătura proletcultistă incrimina- convenționalitate, având oroare de stabilitățile torie, iar N. Stănescu așezându-l sub zariștea translucide. O opacitate grea, născută dintr-un de aur a metafizicii, Ion Mureșan a demon- discurs dedublat, se instaurează la nivelul strat că încă și după Nichita se mai poate identifica un spațiu de inovare al spunerii, în percepției textului și hipertextului, stârnind o care horbota imaginilor, asocierile și tratarea adevărată luptă declarată cu adevărul realului să se facă după precepte încă neuzate promulgat de simțurile palpabile, dar având și plasate în plin tărâm al inovației lirice. handicapul constatărilor primare: „Tot ceea ce 4 ♦ Mişcarea literară am uitat molozul, zgura, resturile/ constituie de nisip./ E ca și cum ar ieși de sub pleoapă și într-adevăr realitatea./ Lucruri și fapte pe care m-ar privi/ în ochi/ cu ochii lui roșii și triști: dinții nu le-au putut roade,/ cuțitele nu le-au „Eu sunt sufletul tău,/ încalecă!”/ Mie nu îmi putut înjumătăți, din aceste/ produse ale este frică de el, ci de viziunea mea,/ de aceea uitării/ pe care gheare obosite le scot mereu cad în genunchi și zic: „Doamne/ rogu-mă din baia/ de acid a memoriei/ și le aruncă cu Ție, auzi-mă și mă miluiește!” scârbă afară, numai din acestea/ se poate În astfel de momente, „poemul e ca un construi cu adevărat o lume nouă. (Consti- iaz vânăt toamna”, iar asceza orfică îl face pe tuirea realului prin uitare). poet să „intre șchiopătând pe porțile culturii”, Încercarea de definire, ca și stilul într-o stare lirică neprielnică, când „să-mi pot aprehensiv al materiei poetice, amintește de închipui că e atât de frig încât cuvintele/ crapă Nichita Stănescu, poet care scormonea și el în în gură/ și pocnesc ca pietrele în pustiu.” Până lutul încifrat al ideilor, spre a recompune „o și o întoarcere în lumea copilăriei pe care ne-o lume nouă”. Întreg volumul Poemul care nu descrie în Cartea de iarnă (1981), ne poate fi înțeles (ed. Arhipelag, 1993) stă sub prilejuiește o întâl- semnul acestei apropieri și despărțiri de nire cu niște părinți Nichita. Că este așa ne-o comunică și faptul stranii, care nu reu- că una dintre poezii se intitulează O călărire șesc să stoarcă din în zori, un mod nichitastănescian de a da o memoria poetului replică lui Eminescu, după cum Ion Mureșan chipul lor real, ci dă o replică lui Nichita. Cele trei poezii ar doar fragmente răz- putea fi citite sau disecate alături, într-un lețite de întreg. „pe paralelism strategic, cu începuturi și sfârșituri fruntea mamei pete pentru fiecare paragraf, cu sublinieri ale de vin înghețat”, în proiecțiilor simbolice. Dacă în cazul primelor timp ce tatăl e și el o două există o anume exuberanță care amintire halucinan- patronează viziunea generală, în cazul replicii tă. „Trebuie tată să lui Ion Mureșean totul se încifrează și se rămâi între lucrurile vălurește, întunecând conturele și accentuând utile/ eu voi locui în semnele finitudinii, spre zarea decrepită a podul casei voi bea vinul tare/ eu trebuie să amurgului. Dacă în cazul celor două poezii, exprim acel sunet fantastic de tăios ce se călărirea are loc cu adevărat în zori, atunci naște/ când numele se izbește deasupra când soarele izbucnește victorios după lucrului pe care îl denumește” (Autoportret la hlamida norilor și când tinerețea adolescentină tinerețe). Lupta cu realitatea e una din izbucnește impetuos, triumfal, la Ion Mureșan obsesiile lui principale: „Nu am decât o orizontul se întunecă și se restrânge, trimițând singură prejudecată – realitatea,/ la fel ca la hieroglifele unui eu defunct, ca în Lacustra Democrit materialistul cel care și-a scos ochii/ bacoviană a infinității temporale regresibile: pentru a nu-l stânjeni în cercetările sale făcute „În zori călare pe inimă, o călărire pe groapă cu ochii minții,/ dar mi-e dat mie să văd cum în zori./ O călărire pe un cal îngropat în galbenă și mare ca un stârv de oaie/ urechea pământ,/ prin grădina înrourată, printre omenirii plutește pe apele unei mlaș- trâmbițe, chimvale/ și alăute./ Răsare un soare tini”(Izgonirea din poezie). de nisip. Părul meu flutură în vânt/ lângă părul Metafora „mlaștinii”, a împotmolirii, ce crește din groapă./ Astfel trec eu prin revine periodic în poezia sa marcând starea de hățișul negru și pufos.// În zori o călărire pe aglutinare larvară a materiei, imposibilitatea vierme./ Spatele lui moale sclipește în iarbă. decelării stării de veghe: „stau zăbovind pe Se ridică și/ coboară/ capul lui alb printre îndelete asupra mlaștinilor văzului”. Pictu- florile de rapiță până iese/ întreg din soarele ralul, realismul privirii modifică contururile Mişcarea literară ♦ 5 lumii, căzând în capcanele unui livresc decre- dezpovărării lirice, în care insistența repetitivă pit: „Copii în mantii sticloase în pivnițele a unor clișee transgresează lumea aparenței înalte/ aplecați deasupra vasului cu apă spre a o fixa definitiv în lumea esenței, a neagră/ deasupra vasului cu apă neagră a semnificațiilor, a acelui semantism involutiv, plecat/ și cel ce pictează colina albastră” (Cel prezent ca o ruptură la nivelul sistemului ce pictează colina). Dincolo de juxtapunerea aperceptiv: „Aprind lampa și îmbrac neagră contrastantă dintre culorile calde și cele reci, cămașă./ Deasupra acoperișului, undeva sus, sugerând încă o dată antiteza viu-mort, mlaștina clocotește./ Peste un veac se aud regăsim o altă marcă a subtilității contrastive trecând camioane grele./ Ară tractoarele roșii./ dintre valorile verbului a pleca, prin formele Țiglele sună ca și clopoțeii cerești./ Mintea preferate de o stilistică insolită: aplecați și a mea e din ce în ce mai limpede,/ din ce în ce plecat. Apelând în mod constant la o mai sterilă./ Acum am coborât cu totul în asemenea gamă de procedee, Ion Mureșan capul forței negre din capul meu./ Eu sunt germinează o serie de imagini suprarealiste, forța neagră din capul forței negre din capul onirice, stând într-o relație semantic-concep- meu./ Ordon: Cântă forța neagră din capul tuală cu lumea ideilor: „Oricum, eu stau în tău!// Soarele e sus, iarba e putredă,/ vremea e fața crezului poetic ca în fața unei femei fără numai bună de cosit!” piele”; „Ne văicărim pentru trupul tău/ că nu- Forța reală a imagismului poetic pus în și găsește locul în poem legănându-se în funcțiune de poet e una cu totul remarcabilă. bătaia cuvântului”; „Apoi degetul inspirației Prin câteva imagini simbolice, cititorul este apasă pe limbă și mă face gângav”; „Astfel, purtat prin câteva momente convulsionate ale ordinea rece a indiferenței, raporturile istoriei noastre, de la amenințările legiona- înghețate între lucruri” etc. Intelectualismul rismului, la obsesia colectivismului agricol acesta mimat filosofic produce mari dislocări păgubos. („Ară tractoarele roșii”) și de aici la de sens și alimentează construcția unor metafizica „clopoțeilor cerești” chemând labirinturi poetice în care decriptarea realității lumea la înviere. Obsedanta insistență pe e iluzorie și inutilă, întregul construct mizând „negru” sugerează, ca la Aurel Pantea, impo- pe o vizibilă heteronimie a imaginarului, în sibilitatea ieșirii la lumina adevărului, și care Ion Mureșean re-convertește legăturile insistența pe stările infernale ale unei lumi dialectice dintre lucruri în forme care șo- subpământene, care își poate trimite îngerii chează puternic și repetat înțelegerea comună, morții să secere nestingherit viețile nevino- sensurile realului pierzându-și consistența vate, în sunetele marșurilor fasciste. Fără să originară în baia revolută de imagini rafinate facă din temele politice sau sociale o ieșite dintr-o concretețe contrastantă: „pipăi preocupare statornică, ecourile unor versuri crăpăturile memoriei,/ căci nici măcar un surprind trauma adâncă a persoanei, invazia șobolan nu iese și nici măcar un șoarece de mediocrității larvare, suferința cronică a unei câmp/ și nici gândacul de bucătărie, răzbate lumi ajunsă în prizonieratul zeilor puterii, a numai vocea mea/ din care cuvântul se înalță cenușiului existențial („Așa cum plângem ca șarpele din ou și se repede la lucrul auzind din pereți voci dragi explicându-ne denumit/ și-l umple de bube și semnificații.” viața”). Înaintând pe acest teren al imaginarului Poet vizionar și intelectualist, poet al de-zăgăzuit, Ion Mureșean continuă să angoaselor existențiale teribile care ne producă asociații dintre cele mai bizare și să înconjoară, poet al încifrării sensurilor și al re-așeze ordinea realului într-o ordine inversă, duplicității destinului, Ion Mureșan a livrat a irealului, cu aluzii elocvente la marasmele semenilor săi întru cuvânt câteva motive reale istoriei. Acest tip de discurs atinge marginile de meditație între care: cea a păcătoșeniei perfecțiunii în mai recenta sa carte, Cartea lumii în care trăim, a sensului maculat și Alcool (2010), ilustrând gradul cel mai înalt al deturnat al destinului nostru, a incomple- 6 ♦ Mişcarea literară tivității dintre om și complexitatea acută a să iasă cât mai excentric, cât mai excesiv anormalității datului nostru elementar al spectacular. Ion Mureșan își afișează mereu cunoașterii. El și-a făcut cunoscut acest crez masca grotescă sau tragică, cu un rafinament în nevredinicia și neputința omului prin chiar expresiv care face din violentarea limbajului semantemele titlurilor din volumele sale: un crez urmărit cu strictețe, astfel ca „poezia poemul care nu poate fi înțeles, imunditatea să /nu/ mențină echilibrul între rațiune și cărții de iarnă și tirania alcoolului, formă de corp”, iar iubita să audă „sub pământ un mare evaziune dintr-o lume a decepției generalizate, hohot de râs”. Mușchetar al cuvântului, Ion în care poetul se simte nu numai agresat, ci și Mureșan este un inovator subtil care se joacă izgonit din poezie, condamnat la o corvoadă cu imaginarul, dar și cu stilistica lui intrin- sisifică inutilă: „Cu unghiile trag locomotiva secă, făurind un vers de o sonoritate stranie, dihaniei de sub lespedea de piatră.” Ion precum „de somn ce-n somn e somnului Mureșan nu e un poet productiv. El nu scrie ecou” (Înviere). Acum poezia sa se umple de mult, și nici nu-i place să reverbereze cârciume, de locuri pitorești ca Broscuța mecanic, nici să se explicitează repetitiv ca Verde, de apocalipsuri teatrale („Totul a fost alți confrați. El e un auster al cuvântului, un băut”), de torturi alcoolice. Până și iubirea interiorizat și un sibilinic. Ca om, e cu totul devine un fel de trăire captivă, redusă la opus, plăcându-i tovărășia semenilor și orizontul unor clădiri arhiuzate: „Ea are ochii afirmarea ostentativă. Cele trei volume de ca două legi abrogate./ Ea are ochii ca două versuri de până acum, la care se adaugă încăperi de arhivă/ în care eu peste mine, eu eseistica din Cartea pierdută (1998) dovedesc peste mine stau stivă/ legat mă umplu de praf că poetul este un anticalofil, un dușman și păcate” (Poem de dragoste). Poezia lui Ion declarat al poeziei discursive, al poeziei Mureșanu nu e o poezie de cuvinte, ci de dominată de patos și de exces sentimental. imagini, din care își scoate limba pe rând câte Scrisul său e mărturisirea disperată a stărilor un drăcușor zglobiu, care face măscări și se de anxietate și coșmar, a unor strigăte de prostește la modul sublim. Muri al nostru este ajutor și delir imaginativ. E o poezie a el însuși o poezie înecată în alcool, unde lucidității grave, încărcate de sens, o poezie a imaginile se încalecă și se năpustesc unele trăirii în proximitatea pericolului, a unui om peste altele într-o nesfârșită imagine a unei care stă mereu atârnat de buza prăpastiei, o harababuri cosmice. Hrănindu-se pe sine formă de răspuns la provocările unui mod de a însuși din licoarea bachică dată de Dumnezeu, fi cu care nu e de acord, o replică sfidătoare și Ion Mureșan devine el însuși un Dumnezeu al sarcastică la lăbărțarea prostiei și informului cuvântului, un Homo Faber, în fața căruia de fiecare zi, un mod de ricanare la amuza- lumea capătă alte dimensiuni, alte culori, alte mentul popular primitiv, a exacerbării expe- înfățișări. Atâta vreme cât el e în stare să ne riențelor strict narative sau naiv edulcorate. conducă asemeni lui Aladin prin purgatoriile Daimonul său veșnic treaz stă de veghe pentru labirintice ale sufletului nostru înseamnă că ca încifrarea sensurilor să fie cât mai perfectă, aghiazma lui e o ambrozie cerească, iar pentru ca seismul literar produs să fie cât mai Pegasul lui un cal nărăvaș hrănit cu jăratic, în adânc, pentru ca autoflagelarea să capete stare să ne alerge prin lumea mirifică a înfățișări cât mai șocante, pentru ca verva sa irealului și halucinatoriului. Eu nu doresc imagistică să se materializeze în imagini cât decât să-l urmez dincolo de realitatea aceasta mai nude și mai brutale, astfel ca urcușul anostă și realistic-decrepită, iar Muri să-mi fie frazei să fie cât mai sugestiv, spre a produce o călăuză vrednică, așa cum s-a arătat și până acea voluptate satanică din care discursul său acum. Mişcarea literară ♦ 7 Ion Mureșan. Tragicul joc al lucidităţii şi neoexpresionismul nu prea bine temperat Daniel CORBU Ion Mureşan debuta editorial în 1981, la punţile de întoarcere: „Trebuie tată să rămâi Editura „Cartea Românească”, cu volumul între lucrurile utile,/ eu voi pleca cu nebunii Cartea de iarnă (64 de pagini), pentru ca a pe malurile râului la cules de/ podbal/ eu doua carte, Poemul care nu poate fi înţeles trebuie să păstrez memoria în afara ordinii/ (Ed. Arhipelag, Tg. Mureş) să-i apară la o învelind-o în nisipul roşu.// Trebuie tată să distanţă de doisprezece ani, în 1993, iar cea rămâi între lucrurile utile/ eu voi locui în de-a treia, Alcool (2010, Ed. Charmides), la o podul casei voi bea vinul tare/ eu trebuie să distanţă de şaptesprezece ani. exprim acel sunet fantastic de tăios ce se Expansiv şi generos conviv în viaţa naşte/ când numele se izbeşte deasupra publică, bonom şi mucalit, pe poetul Ion lucrului pe care îl denumeşte.// Trebuie tată Mureşan (născut în 1954, absolvent al să rămâi între lucrurile utile/ eu voi dansa Facultăţii de Filozofie din Cluj-Napoca, frumos în vis arătându-mi-se/ felinare membru al gru- umbroase” (Autoportret la tinereţe). pării echinoxiste, Poezia e o pătrundere în fiinţa lucrurilor actualmente re- prin luciditate (o luciditate dusă până la limita dactor la revista de sus), o îmbolnăvire de singurătate, nelinişti „Tribuna”), l-aş şi spaimă, totul tradus printr-o poetică a numi cu o vorbă disperării. Iată unul dintre poemele despre veche şi fru- poezie: „Toată viaţa am adunat cârpe să-mi moasă: un mare fac o sperietoare/ îmi amintesc zilele în care farmazon. Răs- ascuns sub pat îmi desăvârşeam/ lucrarea/ tălmăcind vor- grămada de pantofi vechi pe care îmi bele unui cro- rezemam capul uneori/ când adormeam/ iar nicar moldav, aş acum când e gata noapte de noapte sting mai spune despre lumina şi numai/ bănuind-o acolo/ încep să Mureşan că e iute urlu de spaimă” (Poemul despre poezie). la gândire şi degrabă vărsătoriu de metafore Ceea ce frapează în Cartea de iarnă a vinovate, chiar şi în dialogurile academiilor lui Ion Mureşan este nota vizionară, pe care libere, nonstopice acum peste tot la noi. Pe de poetul marşează obstinativ, oferind textului o altă parte, referindu-mă la scrisul său de solemnitate caracteristică, într-un limbaj frust, neoexpresionist nu prea bine temperat, spun prin care realitatea e cinic demascată. Să cu toată convingerea că n-am întâlnit atâta cităm în acest sens o „vedenie a veacului” din bucurie de a fi în text şi în metaforă decât la Splendidele grădini ale aurului: „o terasă de doi-trei poeţi din falanga moldavă a generaţiei marmoră întinsă cât o câmpie la capătul ’80. Şi că n-am cunoscut poet mai exigent, căreia/ abia se mai vede un mercenar din ce mai autocenzurat, mai parcimonios cu în ce mai gârbov îndepărtându-se/ abia se publicarea textelor ca Ion Mureşan. aud paşii săi din ce în ce mai străini.” Sau: Pentru poetul transilvan, poezia e un joc „Căci nu vom fi cruţaţi/ în curând vom avea cumplit al lucidităţii, un joc care te salvează viziunea unei păsări deasupra a mari grămezi de lume, o întâlnire cu ielele, un tărâm de fructe”. Lăsându-şi liber instinctul poetic, ezoteric în sine dinspre care ţi s-au tăiat toate asemenea poeţilor blestemaţi, Ion Mureşan nu 8 ♦ Mişcarea literară