Infanteria Română – 180 de ani – Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei Bucureşti – 2010 REFERENŢI ŞTIINŢIFICI: General-maior dr. Nicolae N. ROMAN General de brigadă Mihai CIUNGU COLECTIVUL DE AUTORI: Col.dr. Adrian STROEA Col. Nicolae DRAGOMIR Lt.col. Nicolae IVAN Mr. Valentin CONDRUZ COLABORATORI: Col. dr. Mihai NEAG Col. Petru PAH Lt.col. Dan BREŞUG Lt.col. Marian Marcel MARIAN Lt.col. Adrian PERDUN Cpt. Aurelian RAŢIU Cpt. Gabriel NICUŞAN Cpt. Gheorghe BOBIŢOIU Cpt. Adrian DUMITRU Lt. Taul TURIC Slt. Nadia DINULETE Prof. Bogdan TĂNASE P.c.c. Elisabeta PREDA Muzeul Militar Naţional Cercul Militar Naţional Redactor: Florentina POPESCU Tehnoredactare: MM. Cătălin PĂDURARU Plt. Aurelian RATIŞ P.c.c. Adriana SANDU Corector: Elena COŢOFANĂ ISBN – 978-606-524-071-1 Editură recunoscută de către C.N.C.S.I.S. 2 Lucrarea este dedicată memoriei tuturor eroilor infanterişti şi militarilor din celelalte specialităţi ale armei INFANTERIE care s-au jertfi t pentru ţară şi celor care şi-au dedicat întreaga activitate modernizării Infanteriei Române 3 CUPRINS Pag. PREFAŢĂ ................................................................................................7 CUVÂNT ÎNAINTE ...............................................................................11 Capitolul I – INFANTERIA ROMÂNĂ MODERNĂ ............................17 I.1. Infanteria - atestarea ca armă .................................................17 I.2. Infanteria română între 1830-1914. ........................................18 I.3. Infanteria română în Primul Război Mondial ........................24 I.4. Infanteria română în al Doilea Război Mondial .....................25 I.5. Infanteria română în perioada 1945-1989 ..............................27 I.6. Infanteria română în perioada 1989 - 2010 ............................29 I.7. Organizarea şi dotarea actuală a structurilor de infanterie .....36 Capitolul II – SPECIALITĂŢILE ARMEI INFANTERIE.....................39 II.1. Vânătorii de Munte ...............................................................39 II. 2. Paraşutiştii militari ...............................................................44 II.3. Informaţii şi Cercetare ..........................................................47 II.4. Poliţia Militară ......................................................................52 II.5. Regimentul ............................................................................57 Capitolul III – PARTICIPAREA STRUCTURILOR DE INFANTERIE LA MISIUNI MULTINAŢIONALE ÎN AFARA TERITORIULUI NAŢIONAL .......................................63 III.1. Generalităţi privind participarea forţelor româneşti la misiuni multinaţionale în afara teritoriului naţional .........................64 III.2. Scurtă descriere a principalelor zone din teatrele de operaţii în care au acţionat structurile de infanterie ..............................66 III.3. Participarea infanteriei la operaţiile multinaţionale în teatrele de operaţii ............................................................................78 III. 4. Cronologia participării infanteriei la misiuni internaţionale ........81 III.4.1. Participarea la misiunile din Angola .............................81 III.4.2. Participarea la misiunile din IRAK .............................95 III.4.3. Participarea la misiunile din teatrul de operaţii AFGANISTAN ...........................................................115 5 Capitolul IV – ÎNVĂŢĂMÂNTUL MILITAR ÎN ARMA INFANTERIE ..133 IV.1. Pregătirea ofi ţerilor de infanterie ......................................133 IV.2. Pregătirea subofi ţerilor de infanterie .................................140 IV.3. Scurtă incursiune în istoria şi evoluţia structurilor militare de învăţământ din Forţele Terestre Române în cadrul cărora se formează şi se pregătesc infanteriştii .............................146 IV.3.1. Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte ..147 IV.3.2. Baza de Instruire pentru Vânători de Munte ...............185 IV.3.3. Centrul de Instruire pentru Operaţii Speciale „General-maior Grigore Baştan“ ...........................................................192 Capitolul V – INSTRUCŢIA ŞI EXERCIŢIILE ..................................193 V.1. Instrucţia ..............................................................................193 V.2. Exerciţiile ............................................................................225 Capitolul VI – TENDINŢE PRIVIND MODERNIZAREA ARMEI INFANTERIE ...............................................................228 VI.1. Maşina de luptă a infanteriei MLI-84M „Jderul“ ..............229 VI.2. Sistemul de rachete antitanc portabil .................................235 VI.3. Sistemul de luptă individual avansat (SLIA) ....................235 VI.4. Aparatură optică şi optoelectronică ...................................236 VI.5. Echipament de protecţie balistică individual .....................236 ANEXE .................................................................................................239 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................287 6 Şeful Statului Major al Forţelor Terestre General-maior dr. Dan GHICA-RADU PREFAŢĂ Lucrarea de faţă nu are pretenţia şi nici nu se doreşte a fi o „Istorie a Infanteriei române”, ci un pios omagiu adus memoriei nesfârşitelor jertfe de sânge aduse de infanteriştii români, din trecut şi din prezent, pentru apărarea valorilor naţionale fundamentale ale ţării, pentru creşterea prestigiului Armatei Române în rândul armatelor moderne, prin participarea la misiuni în afara teritoriului statului român. Totodată lucrarea exprimă recunoştinţa adusă infanteriştilor care şi-au adus contribuţia la modernizarea armei de-a lungul timpului. Cartea se adresează unui cerc larg de cititori, militarilor de toate gradele, de toate armele şi specialităţile militare, dar în mod deosebit infanteriştilor. Afi rmaţia lui Nicolae Bălcescu - precursorul gândirii militare româneşti, că "Pedestrimea, această armă a bătăliei era dispreţuită în Europa când românii simţiră importanţa ei şi îşi organizează pedestrimea lor", stă drept argument că, infanteria împreună cu celelalte genuri de arme şi specialităţi militare, este legată, indisolubil, de istoria poporului român. Impresionaţi de rolul precumpănitor al infanteriei pe câmpul de luptă unii teoreticieni militari au numit-o nu fără temei “REGINA BĂTĂLIEI”. Infanteria a străbătut istoria odată cu poporul român, contribuind decisiv la apărarea spaţiul etnic, de care strămoşii nostrii s-au simţit 7 indestructibil legaţi, considerându-l un loc sacru, dat lor de Dumnezeu pentru vieţuire. De-a lungul existenţei Armatei Române, infanteria ocupă locul principal, fi ind arma cea mai veche, cea mai numeroasă ca efective, cu cea mai mare contribuţie şi cu cele mai grele jertfe de sânge în lupta pentru apărarea gliei strămoşeşti, pentru libertatea, independenţa şi unitatea naţională a poporului român. Un moment de referinţă în devenirea istorică a armei l-a reprezentat Tratatul de la Adrianopol, încheiat la 2 septembrie 1829 în urma războiului ruso-turc, ţările române au primit dreptul de a avea şi organiza un număr de gărzi înarmate permanent, ceea ce însemna de fapt armata permanentă. Astfel, la 30 aprilie 1830 s-au pus bazele constituirii Infanteriei Române Moderne, ca armă de sine stătătoare prin hotărârea „formăruirii în Valahia a şase batalioane pedestrime şi şase escadroane călărime a străjii pământeneşti”1, din care s-au înfi inţat 3 Regimente Mixte la Bucureşti, Ploieşti şi Craiova. În acelaşi timp, în Moldova, la Iaşi, s-au constituit un batalion de pedestrime şi un escadron de călărime care au format, mai târziu, Regimentul Mixt. Infanteria s-a bucurat permanent de un imens şi binemeritat prestigiu, câştigat printr-o istorie glorioasă prin participarea la toate marile bătălii din istoria poporului român. Patriotismul infanteriştilor a fost confi rmat pe deplin de jertfele de sânge care au asigurat apărarea leagănului strămoşesc. Arma Infanterie, armă cu tradiţii la români, este cea din care s-au constituit specialităţile militare vânători de munte, paraşutişti, cercetare şi mai nou poliţia militară, este o contribuţie decisivă la dezvoltarea ideii şi conceptului de „Armată Terestră”, ca parte integrantă şi majoritară a Armatei României. Având în vedere noile realităţi ale câmpului de luptă modern, infanteria română parcurge un complex proces de transformare. Acest proces vizează toate palierele: resurse umane, concepţie de instrucţie, dotare şi înzestrare 1 Prin Tratatul de la Adrianopol, încheiat între Rusia şi Turcia, la 2 septembrie 1829, s-au acordat unele drepturi popoarelor balcanice în detrimentul Turciei. Într-un articol special al Tratatului se stipula dreptul Principatelor Române de a-şi înfi inţa propriile armate. Administraţia Principatelor Române a fost încredinţată generalului Pavel Kisellef, în timpul căruia au fost elaborate Regulamentele Organice, puse în aplicare în 1831, în Muntenia şi în 1832 în Moldova (Ştefan Pascu, Liviu Maior, op cit.; mr. I Popovici, Organizarea Armatei Române, Roman, 1910; George Lahovari, Hîrtii vechi, Bucureşti, 1903). 8 cu sisteme de luptă în concordanţă cu nevoile actuale ale luptătorului şi cu cerinţele de capabilităţi ale structurilor militare de infanterie. Gradul de implicare a infanteriştilor în ansamblul actualelor acţiuni ale Forţelor Terestre Române, pentru participarea la îndeplinirea angajamentelor asumate de România, este decisiv, prin locul, rolul şi misiunile încredinţate în raport cu principalii factori de risc la adresa Alianţei Nord-Atlantice şi, implicit, la adresa securităţii României. Astăzi, infanteria reprezintă componenta principală a Forţelor Terestre şi are misiunea de a executa operaţii decisive, independent sau în cooperare cu celelalte arme, în orice zonă şi pe orice direcţie. În prezent această armă este organizată şi pregătită astfel încât să constituie o forţă credibilă şi descurajantă, capabilă să îndeplinească cu succes misiunile încredinţate. Chiar dacă astăzi coordonatele războiului modern ultra digitizat s-au schimbat, infanteria rămâne armă de bază în ceea ce priveşte controlul şi cucerirea spaţiului de luptă integrat, contribuind decisiv la obţinerea victoriei. Prestigiul infanteriştilor români care au luptat şi luptă departe de casă, în Teatrele de Operaţii din Africa, Balcani, Irak şi Afganistan, cu demnitate, dăruire şi profesionalism, împreună cu luptători din armate cu tradiţii în operaţiile de stabilitate şi de sprijin a crescut şi mai mult, acest fapt fi ind recunoscut la nivelul NATO şi coaliţiilor. Sacrifi ciile şi memoria infanteriştilor „eroi” din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, care şi-au dat viaţa pentru apărarea fi inţei neamului românesc şi pentru afi rmarea intereselor sale naţionale ne impun respect, recunoştinţă veşnică şi în acelaşi timp datoria de a-i evoca permanent, cu orice prilej, în momentele solemne desfăşurate cu ocazia aniversărilor zilei armei sau a altor evenimente importante. ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE General-maior dr. Dan GHICA-RADU 9