după ani și ani VRO’ 20 "Până atunci rămân același avocat, avocat Adrian Rusu, adică avocatAR" 7 1 0 2 e, ri b m e t p e 1 s după ani și ani VRO’ 20 4 5 Cuprins Capitolul I În loc de prefață 9 Capitolul II Avocatura, o profesie de când Lumea... Nu doar de 20 de ani 13 Capitolul III Toga-Roba-Peruca Privire... Vestimentară a profesiei 19 Secțiunea 1: Scurte considerente istorice ale dreptului și simbolurilor lui 20 Secțiunea 2: Roba 22 Secțiunea 3: Roba și Peruca. Simbolistică 24 Secțiunea 4: Evul Mediu 26 Secțiunea 5: Peruca în sistemul de drept Anglo-Saxon 28 Secțiunea 6: Roba și Peruca marcate de evoluția socială 30 Capitolul IV Istoria avocaturii în România 33 Secțiunea 1: Preliminarii. Originile avocaturii în România 35 Secțiunea 2: Avocatura în Transilvania 36 Secțiunea 3: Avocatura în Țara Românească 39 Secțiunea 4: Avocatura în Moldova 41 Secțiunea 5: Reglementări moderne privind organizarea avocaturii în România 43 Secțiunea 6: Mari avocați ai României 47 Secțiunea 7: Pledoarii celebre 67 Capitolul V Brașovul pe harta avocaturii 77 Secțiunea 1: Privire in timp 78 Secțiunea 2: Și ...în viață 80 Capitolul VI În loc de concluzii... Scrise 95 6 7 Capitolul I în loc de prefață 8 9 Misiunea avocatului asigure că aceste conflicte sunt rezolvate în conformitate cu principiile recunoscute ale dreptului civil, public sau penal, ținând cont de drepturi și interese, să continue dezvoltarea legii și să apere libertatea, justiția și statul de Art. 1.1 din Codul Deontologic drept". al Avocatului din Uniunea Europeană Într-o societate întemeiată pe respect avocatul pledează pentru cauza clientului sau faţă de justiţie, avocatul îndeplineşte un acţionează în numele acestuia, profesia sa în rol special. Îndatoririle avocatului nu se general şi fiecare confrate în particular, public, limitează doar la executarea fidelă a unui pentru care o profesie liberală şi independentă, mandat în cadrul legii. Avocatul trebuie să supusă respectării normelor pe care ea şi vegheze la respectul Statului de drept şi a le-a impus, este un mijloc esenţial de apărare intereselor celor ale căror drepturi şi libertăţi a drepturilor omului în faţa Statului şi a altor le apără. Este îndatorirea avocatului nu numai puteri din societate. să pledeze pentru cauza clientului său ci şi să fie sfătuitorul clientului. Un avocat trebuie, menținând în același timp Respectul pentru misiunea profesională a respectul cuvenit și curtoazia față de instanța avocatului este o condiţie esenţială a Statului de judecată, să apere interesele clientului, de drept şi a unei societăţi democratice. onorabil și fără teamă, neavând interese sau beneficii pentru el însuși sau altă persoană. Prin urmare, misiunea avocatului îi impune Un avocat nu trebuie să dea cu bună știință îndatoriri şi obligaţii multiple, (uneori informații false sau care induc în eroare aparent contradictorii), în raport de: client, instanța de judecată.” tribunale şi celelalte autorităţi în faţa cărora Jurământul avocatului Rolul avocatului Art. 22 al. (1) din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat Alineatul 6 al Comentariului Consiliul Barourilor J ur să respect și să apăr Constituția și legile și al Societăților de Drept din Europa (CCBE) țării, drepturile și libertățile omului și să la Carta principiilor fundamentale ale avocatului european exercit profesia de avocat cu cinste și demnitate. Așa să-mi ajute Dumnezeu!" Rolul avocatului, indiferent dacă e deținut justiției. Cuprinzând toate aceste elemente, de cptre o persoanp, o corporație sau avocatul, care servește fidel interesele stat, este cel de consilier de încredere clientului sau / clientei sale și protejează al clientului și reprezentant al acestuia, este un drepturile clientului, îndeplinește, de asemenea, profesionist respectat de terți, și un participant funcțiile avocatului în societate - care sunt: să indispensabil la administrarea echitabilă a aplaneze și să prevină conflictele, să se 10 11 Capitolul II Avocatura, O profesie de când Lumea... Nu doar de 20 de ani 12 13 Majoritatea autorilor plasează istoria Gratuitatea serviciilor de apărare în fața Avocatura a devenit o adevarată “profesiune” avocaturii în Roma, instituția Datorită faptul că sinegori nu înțelegeau sensul Tribunalelor era impusă datorită faptul în perioada procedurii formulare, încetând să avocaturii fiind atribuită lui Romulus, pledoariei, rezultatul nu era unul satisfăcător că, romanii considerau că numai sclavii și mai fie un serviciu gratuit, fiind exercitată doar în epoca în care funcționau patronus neputând fi prezentate Tribunalului în mod mercenarii pot primi răsplata pentru munca de către jurisconsulți care au primit în acea causarum1 care îi asistau pe justițiabili în mod corect astfel că s-a ajuns la varianta în care prestată, munca fiind o chestiune disprețuită, vreme denumirea de “avocați”. gratuit. Având în vedere că Romulus a fost logografii nu s-au mai rezumat doar la a scrie înjositoare, iar cei din clasa nobilă nu se Prima încercare de organizare a avocaturii primul rege al Romei, domnind în perioada pledoariile ci și la a le susține. puteau preta la a munci. Or, așa cum am arătat a avut loc în epoca lui Iustinian (527 – 565), anilor 753 i. Hr. – 717 i. Hr., putem aprecia că În același timp, în Roma Antica, justițiabilii anterior, oratorii nu puteau fi aleși din rândul luând naștere colegiile și corporațiile cu aceasta este perioada de referință a apariției își puteau chema un prieten în ajutor în fața sclavilor sau al persoanelor care nu aveau o caracter profesional, avocatul fiind acum avocaturii. Tribunalului, prietenul chemat fiind o persoană anumită reputație personală. retribuit prin onorarii. În epoca lui Romulus, existau patronii care care stăpânea știința dreptului dar, mai ales, Proceduristul român Eugen HEROVANU Tot în epoca lui Iustinian au fost înființate aveau misiunea de a-i asista pe justițiabili arta de a vorbi. afirmă în opera sa, intitulată “Principiile și școlile de drept, atât la Roma la în mod absolut gratuit. Deși beneficiau de o Dacă la Atena, apărarea o asigurau logografii, procedurii judiciare”, că avocatura a cunoscut Constantinopol, cât și în provincii. Absolvenții asistență gratuită, totuși, justițiabilii nu erau în Grecia Antică întâlnim oratores și advocatii. cea mai frumoasă epocă a istoriei sale la finele acestor școli de drept erau numiți postglosatori multumiți de prestanța patronilor care nu Oratores erau foștii patroni care pledau în fața Republicii, ceea ce presupune ca avocatura s-a fiind cei care au reușit adaptarea legilor aveau suficente cunoștințe astfel că aceștia Tribunalului în vreme ce advocatii se rezumau dezvoltat alert în perioada anilor 44 i.Hr (anul romane la nevoile timpului. au început să își cheme în ajutor un cetățean la a da consultații și sfaturi celor care aveau numirii lui Caesar ca dictator perpetuu) - 27 Prima formă de organizare a avocaturii apare cunoscător al legilor denumit avocat – ad o problemă juridică. Oratorul, deși putea i.Hr. (anul în care Senatul roman i-a acordat lui după anul 527, în perioada împăraților Iustin și auxilium vacatus – în traducere, „chemat în fi ales din rândurile cetățenilor, trebuia să Octavianus titlul de August) aceste ultime două Iustinian care au dispus înscrierea avocaților ajutor”. îndeplinească o serie de condiții între care să evenimente marcând finele Republicii Romane din Imperiul Roman de răsărit într-un ordin fie un om liber iar nu un sclav, să nu fie infam, și începutul Imperiului Roman. profesional. Onorabilitatea și prestigiul avocaturii sunt să fi dovedit respect față de părinții săi, să Abia în epoca Împăratului Claudius, avocatura Dupa căderea Imperiului Roman de Vest, la ilustrate în istorie prin nume consacrate nu fi refuzat sarcina apărării patriei, să nu fi din Roma Antică a fost legalizată începutul instaurării Evului Mediu, profesia de precum Demostene, Pericle și Socrate (în practicat comerț scandalos sau contrar pudorii. ca profesie, acesta abolind legea referitoare avocat cunoaște o perioadă de decădere care Grecia), Cicero (în Roma) însă au existat În general erau avute în vedere condiții care la restricția asupra onorariilor impunând avea să fie depășită în perioada 1190 – 1230, și critici aspri ai profesiei în persoana lui demonstrau o reputație bună a oratorului. însă, totodată, un onorariu maximal de prin practicarea dreptului canonic ca profesie, Montesquieu și La Fontaine care imputau În această perioadă, atât la greci cât și la 10.000 sesterți. Însă decizia lui Claudius nu fiind astfel început un trend de profesonalizare avocaților că “apără pe orice, chiar și pe romani, cei care desfășurau activități specifice este una luată la întâmplare sau datorată adoptat și de instanțele civile. criminali”. avocaturii aveau pregătire în retorică nefiind nevoii reglementării unei profesii deja bine Corporațiile de avocați au întâmpinat însă Primii “avocați” îi regăsim în vechea Atena, necesară pregatirea în științe juridice. înrădăcinată în societate ci datorită sinuciderii nenumărate încercări de desființare. Astfel, când, pe la jumătatea secolului al 5-lea i.Hr., a cavalerului Samnis. la începutul Revoluției Franceze (1789) se fost reglementată posibilitatea justițiabilului Deși, în acele vremuri, avocatura nu era Cavalerul Samnis s-a sinucis în chiar casa vehicula ideea conform căreia monopolul de a cere sprijinul oricărei persoane de a-l reglementată prin lege, totuși, datorită avocatului său datorită faptului că, deși îi unor profesii legale constituie o ofensă asupra asista la pledoarie. Cetățeanul era dator să practicării ei la scară largă, s-a intervenit prin plătise acestuia un onorariu de 400.000 libertății individuale. Ca urmare a demersurilor se apere singur, însă cei care apreciau că nu adoptarea unei legi care interzicea profesarea sesterți, fusese trădat. Totodată, exista asupra de desființare a corporațiilor, avocatura o pot face datorită unei pregătiri precare, avocaturii. lui Claudius și o presiune din partea avocaților a devenit o profesie liberă, lipsită de condiții solicitau persoanelor cu cunoștințe speciale să Discutăm de legea Cincia adoptată în anul mai puțin celebri care nu primeau daruri profesionale și de orice control public. În le redacteze pledoarii pe care le învățau și le 204 i.Hr., prin care Cincius Alimentus a consistente, în sensul de a li se permite să Franța, justițiabilii erau acum liberi să își aleagă recitau în judecată. Persoanele care concepeau interzis avocaților să primească daruri și trăiască din profesia lor. un apărător din rândul cetățenilor neexistând pledoariile spre a fi ulterior recitate de acuzat, orice remunerații pentru serviciile de apărare, Dupa Claudius, împăratul Traian a stabilit niciun fel de condiție premisă legată de se numeau logografi iar justițiabili purtau consacrând încă o dată gratuitatea asistării în și modalitatea de plată a onorariului. Astfel, pregătirea profesională. denumirea de sinegori. fața Tribunalelor. avocații puteau fi plătiți cu un onorariu de până la 10.000 de sesterți care se plăteau numai după judecată, avocatul fiind pus să jure că nu i s-a plătit nimic. 1 A. Camacho “ftanual de derecho procesual civil, Teoria general del proceso” Ed. Temis, Santa Fe de Bogota, 1996, pag. 212 14 15 Această etapă din istoria avocaturii a luat Se observă astfel o scindare a atribuțiilor însă sfârșit în Franța, în anul 1830, când a avocatului de azi, în sensul că cine se ocupa fost adoptată legea de organizare a Baroului de redactarea pledoariilor nu le și susținea în Francez. fața Tribunalului, iar cine asista justițiabilul în Puțin înainte de perioada în care, în Franța, fața Tribunalului nu dădea și consultanță sau corporațiile de avocati erau desființate, în sfaturi juridice. Prusia lui Federic cel Mare exista același După anii 500 apar și școlile de drept curent de gândire. înrădăcinându-se conceptul conform căruia Frederic cel Mare a desființat avocatura în anul numai cei cu pregătire juridică putea asigura 1781, considerând că organizarea avocaților în apărarea în fața Tribunalului, aceștia numindu- corporații profesionale a dus la destabilizarea se postglosatori. Justiției. În vederea restabilirii Justiției, Pe parcursul a 2769 de ani de când exista, Frederic cel Mare, a încercat organizarea avocatura a suferit numeroase intervenții din unei magistraturi a apărării, astfel că avocații partea statului ajungând în zilele noastre să organizați în corporații profesionale au fost fie perfect reglementată astfel încât clasa înlocuiți de consilierii asistenți (assistențiat) avocaților a devenit extrem de bine delimitată, care erau numiți de către tribunal pentru în toate țările existând modalități precise de fiecare caz în parte. accedere în profesie și de exercitare a acesteia. Viziunea lui Frederic cel Mare nu a fost însă În pofida nenumăratelor schimbări intervenite una viabilă astfel că, în scurt timp, în anul 1793, însă, avocatura și-a păstrat esența iar avocatul s-a revenit la sistemul de avocatură organizat menirea, și anume aceea de a asigura apărarea în corporații profesionale. drepturilor și intereselor legitime ale oricărui În scurt timp, au fost înființate Barourile de om aflat în nevoie. avocați, profesia devenind una extrem de bine reglementată, fiind stabilite condiții clare atât pentru accederea în profesie cât și pentru exercitarea propriu – zisă a profesiei. Organizarea avocaturii pe barouri a venit să confirme ceea ce juristul francez Jacques Villard susținea, respectiv faptul că „avocatul capătă valoare doar dacă este cuprins în sânul unui ordin, al unui corp”. Așa cum putem observa, avocatura a apărut încă înaintea erei noastre, perioada de referință fiind anii 753 i. Hr. – 717 i. Hr., când existau patronus causarum. Aceștia nefiind persoane specializate erau adeseori asistați de către un avocat – ad auxilium vacatus – în traducere, „chemat în ajutor”, apărând astfel, pentru prima dată denumirea de avocat. Ulterior, la Atena încep să funcționeze logografii în vreme ce în Grecia Antică, justițiabilii puteau apela la oratores și advocați. Thomas Couture, Avocat în drum spre tribunal aprox. 1860 detaliu 16 17 Capitolul III Toba - Roba - Peruca Privire... Vestimentară a profesiei 18 19