UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Catedra Sociologie şi Asistenţă Socială Centrul Republican de Resurse pentru Asistenţă Socială M.Bulgaru, M.Dilion Concepte fundamentale ale asistenţei sociale (note de curs) Aprobat de Consiliul ştiinţific al facultăţii de Filosofie şi Psihologie Chişinău - 2000 CZU 364 (075.8) C 64 Cartea include conceptele fundamentale din teoria şi metodologia asistenţei sociale, acestea fiind elaborate în baza lucrărilor celor mai cunoscuţi teoreticieni şi practicieni ai asistenţei sociale V.Coulshed, D.Howe, M.Dawies, Ch.Zastrow, E.Zamfir, C.Zamfir, V.Miftode, V.Epureanu, F.Mănoiu, M.Spânu, C.Bocancea, G.Neamţu şi alţii. Cartea are drept obiectiv principal dezvoltarea asistenţei sociale în mod profesionist şi este adresată studenţilor de la secţiile de asistenţă socială, profesorilor, tuturor celor ce lucrează în domeniul protecţiei sociale. Redactor: Ariadna STRUNGARU Tehnoredactare computerizată: Oleg BULGARU Editată cu sprijinul UNICEF Moldova. M.Bulgaru, M.Dilion. Concepte fundamentale ale asistenţei sociale (note de curs). –Chişinău: USM, 2000. –316 p.  USM ISBN 9975-917-50-X Cuprins Cuprins Prefaţă..................................................................................... 5 Capitolul 1. ASISTENŢA SOCIALĂ – NOŢIUNI INTRODUCTIVE............................................ 9 1.1. Asistenţa socială: funcţii şi caracteristici................ 9 1.2. Profesia de asistent social........................................ 13 1.3. Sistemul client. Tipologia clienţilor........................ 18 1.4. Rolurile asistentului social..................................... 22 1.5. Sarcinile asistenţei sociale....................................... 25 Capitolul 2. DIN ISTORICUL ASISTENŢEI SOCIALE.. 29 2.1. Aspecte ale devenirii asistenţei sociale internaţionale.......................................................... 29 2.2. Dezvoltarea asistenţei sociale în România.............. 35 2.3. File din evoluţia asistenţei sociale în Moldova....... 50 Capitolul 3. PERSPECTIVA TEORIEI ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ.......................................................... 65 3.1. Importanţa teoriei: abordare generală..................... 65 3.2. Funcţiile teoriei în asistenţa socială........................ 73 3.3. Necesitatea practicii în asistenţa socială................. 79 Capitolul 4. ASPECTE ALE RELAŢIEI DINTRE ASISTENTUL SOCIAL ŞI CLIENT............. 83 4.1. Opiniile clienţilor raportate la serviciile primite de la asistentul social.............................................. 83 4.2. Asistenţa socială ca proces...................................... 85 Capitolul 5. SISTEMUL DE VALORI ŞI ABILITĂŢI ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ................................... 93 5.1. Sistemul de valori specifice asistenţei sociale........ 93 5.2. Abilităţi şi deprinderi practice în asistenţa socială.. 97 3 Concepte fundamentale ale asistenţei sociale Capitolul 6. ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI COPILULUI...................................................... 103 6.1. Familia – nucleu în educarea şi formarea tinerei generaţii.................................................................. 103 6.2. Funcţiile familiei..................................................... 106 6.3. Profilul psihologic al membrilor familiei................ 114 6.4. Familia rurală şi urbană........................................... 118 6.5. Rolul asistenţei sociale în consolidarea nucleului familial.................................................................... 122 6.6. Din experienţa afirmării asistenţei sociale a familiei în ţările dezvoltate..................................... 127 6.7. Cadrul legal pentru protecţia copilului şi a familiei............................................................. 130 Capitolul 7. ELEMENTE DE METODOLOGIE A ASISTENŢEI SOCIALE.................................. 139 7.1. Sensul noţiunilor de metodologie, metodă, tehnică în investigaţiile sociale........................................... 139 7.2. Ancheta socială – metodă de bază în cunoaşterea cauzelor ce determină apariţia problemelor de asistenţă socială...................................................... 141 7.3. Diagnoza socială..................................................... 146 7.4. Metode şi tehnici aplicate de asistentul social în lucrul cu familia................................................. 151 Capitolul 8. TEORII SPECIFICE APLICATE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE............ 189 8.1. Teoria îngrijirii........................................................ 189 8.2. Teoria ataşamentului............................................... 197 8.3. Teoria identităţii...................................................... 204 8.4. Teoria participării în asistenţa socială..................... 205 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ............................................ 219 ANEXE.................................................................................... 223 4 Prefaţă Prefaţă Asistenţa Socială a ieşit din făgaşul sentimentalismului generos şi al simplelor bune intenţii pentru a păşi în domeniul unei acţiuni sociale şi etice ordonate şi temeinic motivate, cu scopul exclusiv de a servi societatea nu prin cărţi şi teorie, ci prin găsirea adevărului social în mijlocul grelelor conflicte ale vieţii. Dimitrie Gusti Eşecul reformelor iniţiate în perioada de tranziţie a condus la o criză profundă în toate domeniile vieţii sociale. Drept urmare, s-a înrăutăţit cu mult nivelul de trai al populaţiei, e în continuă creştere sărăcia, şomajul, se înmulţesc bolile sociale (narcomania, alcoolismul, prostituţia etc.), ia proporţii criminalitatea, au devenit frecvente cazurile de abandon familial, copii delincvenţi, vagabondaj, scade natalitatea, creşte mortalitatea, morbiditatea etc. În aceste condiţii se impune cu toată claritatea constituirea unui sistem de protecţie socială care să asigure sprijinul şi ocrotirea persoanelor, grupurilor care nu mai dispun de resurse materiale, sociale şi morale, care nu mai sunt în stare să-şi obţină prin eforturi proprii mijloacele necesare unui trai decent. Componentă de importanţă majoră a protecţiei sociale, asistenţa socială constituie un mod operativ de punere în aplicare a 5 Concepte fundamentale ale asistenţei sociale programelor de sprijin prin multiple servicii sociale specializate pentru cei aflaţi temporar în nevoie. Ea nu poate fi privită, după cum se procedează uneori, doar ca o protecţie economică. Pe lângă dimensiunea economică mai există şi alte dimensiuni – psihologică, socială, spirituală – care îl definesc pe om. Or, în cadrul asistenţei sociale se va ţine cont de toate aceste dimensiuni, urmărindu-se să fie realizată integrarea individului în complexul de relaţii sociale. Realizarea unei protecţii sociale eficiente la etapa actuală presupune formarea unor specialişti – asistenţi sociali care să stabilească diagnosticul social pe baza unei investigaţii ştiinţifice de specialitate, în scopul instituirii unor demersuri adecvate şi a unei terapii sociale precise şi constructive. Asistenţa socială este o profesie nouă în Republica Moldova. Ea a fost inclusă în Nomenclatorul specialităţilor abia în 1998 şi până ce se află în căutarea identităţii. Sunt anevoioşi primii paşi pe această cale, deoarece o mulţime de factori împiedică pregătirea benefică a asistenţilor sociali la noi în republică. Menţionăm, în primul rând, că nu avem încă adevăraţi profesionişti în asistenţă socială, ei sunt abia în formare. De aceea e necesar să fie concepute riguros elementele procesului de instruire pornind de la realităţile naţionale spre racordarea lor la experienţa mondială. Studenţii trebuie să fie înarmaţi mai întâi cu o bază teoretică solidă pentru viitoarea profesie. Munca de asistenţă socială nu se rezumă doar la simpla raportare a bunului simţ la un anumit caz. Realitatea cu care se confruntă asistentul social este marcată de probleme concrete (familii dezorganizate, copii delincvenţi, consum de droguri etc.), rezolvarea cărora impune aplicarea unui şir de teorii ce provin din sociologie, psihologie, drept, economie, antropologie, 6 Prefaţă politici sociale etc. şi care se constituie în fundamente disciplinare ale profesiei. Asistentul social se va folosi de cunoştinţele dobândite din alte ştiinţe sociale, dar nu se va limita la acestea. Asistenţa socială are la bază metodologii şi teorii specifice studierii obiectului ei. Unicitatea derivă din modul de aplicare a bagajului său de cunoştinţe în practică. Asistenţa socială are menirea de a schimba câte ceva. Pentru aceasta asistentul social trebuie să ştie cum să acţioneze, cum să intervină în viaţa individului, a grupurilor, a întregii comunităţi. De asemenea, el trebuie să ştie să colaboreze cu alţi oameni, respectiv să medieze între ei. Competenţa în desfăşurarea unor asemenea activităţi nu se dobândeşte în sala de curs, ci prin practică, prin aplicarea unor metode, tehnici, strategii specializate de intervenţie activă în situaţii de criză. Asistenţa socială este axată de asemenea pe un sistem de valori, principii şi norme morale cerute de un cod deontologic al profesiei. Toate aceste aspecte (teoretic, practic, axiologic) ale pregătirii asistenţilor sociali trebuie îmbinate permanent cu cultivarea sentimentului de iubire a aproapelui tău, de dăruire de sine. După spusele lui H.Stahl, “întreaga tehnică de asistenţă socială ştiinţifică”, oricât de perfecţionată ar fi, este lipsită de reală eficienţă, dacă nu este dublată permanent de învăţămintele de temei ale “milei creştine”, de ceea ce se numeşte “caritate”. 7 Capitolul 1. ASISTENŢA SOCIALĂ – NOŢIUNI INTRODUCTIVE Capitolul 1. ASISTENŢA SOCIALĂ – NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Asistenţa socială: funcţii şi caracteristici Asistenţa socială (Social Work, în ţările de limbă engleză) desemnează un ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităţilor cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care, datorită unor motive de natură economică, socio- culturală, biologică sau psihologică, nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod normal, decent de viaţă. Obiectivul asistenţei sociale este de a-i sprijini pe cei aflaţi în dificultate să obţină condiţiile necesare unei vieţi decente, ajutându-i să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru o mai pronunţată funcţionare socială. Pus în serviciul unei cauze demne, asistentul social trebuie să aibă în vedere permanenta interacţiune dintre cei doi factori: individul şi mediul lui de viaţă socio- economic, politic, cultural, familial, moral etc., posedând cunoştinţe atât despre dezvoltarea lui umană, despre personalitatea lui, cât şi despre contextul socio-cultural şi moral în care el trăieşte. Beneficiarii asistenţei sociale sunt următoarele categorii: • familiile sărace; • minorii delincvenţi; • cuplurile dezorganizate; 9 Concepte fundamentale ale asistenţei sociale • şomerii; • tinerii neintegraţi; • persoanele dependente de drog, alcool; • persoanele cu deficienţe de sănătate; • copiii care trăiesc într-un mediu familial social advers; • copiii abandonaţi, vagabonzi şi instituţionalizaţi; • persoanele bătrâne neajutorate; • persoanele care au suferit în urma calamităţilor naturale, sociale, persecuţiilor şi discriminărilor de orice tip; • persoanele infectate HIV şi altele. Asistenţa socială oferă celor în nevoie posibilităţi de cunoaştere şi de acces la servicii specializate de protecţie socială, îi orientează către înţelegerea şi utilizarea cadrului legislativ de protecţie socială, mobilizează comunitatea, persoanele şi grupurile în dificultate de a influenţa activ politicile sociale. Ea furnizează celor în nevoie ajutor financiar, material, moral, psihoterapie, consiliere. În cadrul programelor de asistenţă socială se înscriu şi activităţile de prevenire a unor situaţii de viaţă dezechilibrate, stresante sub aspect economic, cultural, psihologic sau moral, pentru indivizi sau grupuri, care pot fi adesea mai puţin costisitoare decât terapia propriu-zisă. În societatea contemporană, asistenţa socială se orientează spre realizarea următoarelor funcţii: • identificarea şi înregistrarea segmentului populaţiei ce constituie obiectul activităţilor de asistenţă socială; • diagnosticarea problemelor de diferit ordin cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc sporit se pot confrunta într-o anumită perioadă de timp şi în anumite condiţii sociale, economice şi culturale; 10 Capitolul 1. ASISTENŢA SOCIALĂ – NOŢIUNI INTRODUCTIVE • dezvoltarea unui sistem coerent de programe, măsuri, activităţi profesionalizate de suport şi protecţie a acestora; • elaborarea propriilor programe de către cei aflaţi în situaţii de risc; • identificarea variatelor surse de finanţare a programelor de sprijin; • stabilirea drepturilor şi modalităţilor concrete de acces la serviciile specializate de asistenţă socială prin cunoaşterea cadrului legislativ – instituţional; • suportul prin consiliere, terapie individuală sau de grup, în vederea refacerii capacităţilor de integrare benefică în societate; • promovarea unor strategii de preîntâmpinare a situaţiilor defavorizante; • dezvoltarea unui program de cercetări ştiinţifice la nivel naţional şi local privind dimensiunea problemelor celor aflaţi în situaţii speciale. Asistenţa socială abordează probleme la diferite niveluri: 1. Individual (asistenţa economică, psihologică, morală pentru persoanele în nevoie, cum ar fi şomerii, cei dependenţi de droguri, alcool, cei cu probleme de integrare în comunitate, victime ale abuzurilor de orice fel etc.); 2. Interpersonal şi de grup (terapii de familie, ale cuplului, ale grupurilor marginalizate); 11