In romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal, distrugerea institutiei familiei. Receptarii lumii de catre o constiinta individuala si rationalista scriitorul ii opune valoarea in sine a vietii, in infinitul, in nestatornicia haotica si in concretetea ei reala, manifestindu-se drept un „criptovazator al trupului” (termenul ii apartine lui Dmitri Merejkovski).