Geanina Druþã POEÞI PERFORMERI LA CLUJ 76 revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România Apare cu sprijinul Ministerului Culturii anul LXVI * nr. 7-8 (801-802) * iulie-august 2015 Laura T. Ilea FRANÞA LUI HOUELLEBECQ 79 Adrian Popescu FAMILIA - 150 3 Centenar Gellu Naum Florin Balotescu SUPRAREALISM ªI TRANSLUCIDIDATE 4 Gellu Naum ZENOBIA (1985) / ÎN DIALOG CU Mihail Vakulovski „SECTANÞII“ 83 SANDA ROªESCU (2003) / EFTIHIA (fragment) 8 Adrian Þion PATRICK MODIANO, ÎNTRE Ion Vlad BÃTÃILE DE INIMà POLICIER ªI MEMORIALISTICà (II) 84 ALE UNUI MARE CREATOR: ILEANA MÃLÃNCIOIU 15 Ion Buzaºi UN ESEU CONFESIV 88 Virgil Stanciu A CÃZUT O STEA 90 Monica Rohan SINOPSIS. NOPÞI DE MAI 91 ªtefan Manasia VERSURI 18 Alexandra-Maria Cristea ORHAN PAMUK DESPRE Ion Pop VERSURI POSTUME DE MARIN MINCU 19 ARTA ROMANULUI 92 Marius Jucan FACEBOOK SAU ALTFEL DESPRE VIRTUTE 21 ETNOLOGIA CONTEMPORANà ÎN ROMÂNIA Raluca Ioana Râmbu, Valeriu Marius Ciungan Semneazã: Ion Pop-Curºeu, VERSURI 95 Bogdan Neagota, Ioana- Ruxandra Fruntelatã, Tudor Gonzalo Aguilar AUGUSTO DE CAMPOS: Sãlãgean, Cosmina-Maria TRADUCEREA NUMELUI (În româneºte de Berindei, Mircea Pãduraru, Cãlina Pãrãu) 96 Camelia Burghele, Ileana Benga. 23-40 Titu Popescu POLEMICA ÎNTRE VOCAÞIE ªI DILETANTISM 102 Cãlina Pãrãu INTRADUCTIBILUL ÎMPÃRTêIT 41 Cãrþi Ruxandra Cesereanu O ANTROPOLOGIE A Vasile Vidican ODà IUBIRII APROAPELUI 104 EVADÃRII 42 Gheorghe Secheºan RESCRIEREA POEZIEI 104 Cãlina Bora MANUSCRISUL FANARIOT 44 Ilinca Mare POETUL TRANSLUCID 105 Eliza Pop O VARà CE NU MAI APUNE 105 Valentina Vodnar AUTOBIOGRAFIE Elena Rusu ARHITECTURI INTERIOARE 106 FICÞIONALIZATà 45 Maria Fãrâmã POEZIA CELOR 360 DE GRADE 106 Anca Chiorean EVADAREA IMPOSIBILà DIN Ioan F. Pop SCÃRI DE CUVINTE 107 DESTIN 46 Viorica Guy Marica Alistair Ian Blyth BIBLIOTAPHIA SAU DÜRER GRAFICIANUL 108 ÎNGROPÃCIUNEA ÎN CÃRÞI (În româneºte de Cãlina Pãrãu) 50 AdrianPopesu NEPOTUL LUI DUMITRU RADU POPESCU 52 Nicolae Corlat VERSURI 53 Florin Mihãilescu INTELECTUALII ªI POLITICA 54 Cronica literarã Ovidiu Pecican DICÞIONAR AL COPILÃRIEI 56 Ioan Pop-Curºeu TIFF 2015: FILME BUNE, Victor Cubleºan O MIERLà NEAGRà ªI UN FILME SLABE ªI SUPRADOZà DE REALISM 111 PONGO 57 Angelo Mitchievici ION STANOMIR ªI BANDA CRONICI TIFF DESENATà 58 Simona Ilieº, Vasile Vidican, Irina Petraº OGLINZI MIªCATE 60 Ioana Alexandra Magda, Rãzvan Cîmpean, Cãlina FESTIVALUL DISCUÞIA SECRETà Pãrãu, Geanina Druþã, Ioana Semneazã: Vlad Moldovan, Anselm Berrigan, Bogdan Crãciun 114 Coºa, Cosmina Moroºan, Bogdan Alexandru Stãnescu, Cristina Ispas, Dan Sociu, Gabi Eftimie, Hose Pablo, Dmitri Miticov, Ioan Buzu, Cornelia Cristea, Ionuþ Chiva, Cosmina Tomi CINEMATOGRAFUL Irina Bruma, Rareº Moldovan. 61-75 POSTFILMIC 119 1 Alexandra Dima DESPRE FESTINUL CU Virgil Mihaiu LUNA MÂNCARE DE CÂINI 121 APRECIERII JAZZULUI ÎN MUNTENEGRU 123 Cristina Pascu CONSTANÞA VALORIà A UNUI TANDEM MUICAL 122 Coperta ºi ilustraþia numãrului: stampe ale lui Albrecht Durer, imprimate de Amand Durand dupã plãcile originale în cupru, din expoziþia organizatã de Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra Cesereanu Secretar general de redacþie: Octavian Bour Redactori: Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan, Redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Ion Vlad Familia - 150 , Adrian Popescu Evenimentul acestei veri ploioase a fost redactor) sau portrete de grup (regizorul Ioan fãrã îndoialã aniversarea revistei Familia, la cei Irimia) amintiri, recitaluri de poezie, cu, mai 150 de ani glorioºi, petrecuþi de la înfiinþarea ales, Ilie Constantin, Ion Pop, Ion Mureºan, sa fastã de cãtre Iosif Vulcan. Cea de a cincea Vasile Dan, au dat culoare ºi relief emoþional serie a publicaþiei orãdene, aflatã din 1965, acestor zile ale unei reviste mai mult decât sub conducerea poetului Alexandru Andriþoiu, centenare. O vizitã, apoi, la Muzeul Iosif ne amintim cu toþii ce a însemnat în cultura Vulcan, ghidatã de colegii noºtri, Ioan F. Pop românã postbelicã, relansarea unor eseiºti de ºi Florin Ardelean, ne-au înfãþiºat dimensiunile prima mânã, de nivel european, abia ieºiþi din construcþiei culturale înãlþate cu dãruire, închisorile comuniste, Ovidiu Cotruº, Nicolae vreme de patru decenii, de neuitatul ctitor, ele Balotã, cerchiºti cu formaþie culturalã solidã, vorbind despre temeinicia ºi perseverenþa cu cãrora li se adãuga Radu Enescu, sau mai care publicaþia, unde a debutat Eminescu, a tânãrul Gh.Grigurcu, ori artistul Francois educat, a format ºi a inþiat un public românesc Pamfil. Dar ºi azi mai puþin amintiþii redactori tânãr, ca vârstã culturalã, aflat la începutul sau colaboratori constanþi - regretaþii Ion Iuga, modernitãþii. Vasile Spoialã, Crãciun Bejan, Teodor Criºan, Ca o pãrere personalã, m-aº delimita de sau blândul cronicar de teatru ºi secretar de contestatarii, e drept plini de umor, sau de de redacþie, Dumitru Chirilã...Cu Ioan Modovan, umoare, care au ironizat absenþa (cu excepþia redactor-ºef din 1990, actualmente director, cu P.S. Virgil Bercea, prezent la întâlnire) Traian ªtef, redactor-ºef , cu Ion Simuþ, Miron principalilor factori de decizie localã la acest Beteg, Florin Pricãjan, Alexandru Sereº, cu, important eveniment naþional. Trimiºii lor au, anterior, Florin Ardelean, cu prea timpuriu spun eu, calitatea de a reprezenta cu dispãrutul dintre noi Tiberiu Ciorba, revista demnitatea necesarã forurile care i-au continuã un program estetic ferm, dar se delegat, atât Ministerul Culturii, cât ºi deschide imediatului, începând seria de instituþiile locale, prefectura, primãria. Faptul întâlniri-dezbateri, din 1991, propuse de criticul cã au fost acolo doar vice-primarul, sau vice- Ion Simuþ, pe temele actualitãþii literare. Prin prefectul, spre nemulþumirea unor invitaþi, nu densitatea ideilor lansate, prin maturitatea poate sã anuleze condiþiile asigurate, cu mare simþului critic, prin prestigiul semnatarilor, Fa- generozitate, participanþilor la aniversarea milia este una dintre revistele de prim plan ale revistei, de instituþiile respective. Cca. 80 de României, publicaþia din Oradea devenind, de oaspeþi din întreaga þarã au beneficiat de mult, un reper de valoare ºi de bun gust. locurile unei bune desfãºurãri a discuþiilor, de O desfãºurare impresionantã de nume o excelentã cazare, de mese festive, etc. literare, de la Ilie Constantin la Ion Pop, de la Toate acestea nu poate fi trecute, cred, cu Gh. Grigurcu la Daniel Cristea-Enache, de la vederea. Ironia poeþilor, spectaculoºi în sine, Al. Cistelecan la Liviu Ioan Stoiciu, de la Arcadie dar exageraþi ca argumentaþ ie, sau Suceveanu la Gabriel Coºoveanu, de la Vasile sarcasmul disti lat cu fineþe, îndreptate Dan la Ion Mureºan, de la Cãlin Vlasie la Mircea împotriva oficialilor absenþi, nu pot umbri Popa, de la Ioan Pintea la Gellu Dorian, de la bucuria sãrbãtorii reuºite de la Oradea. Un Lucian Vasiliu la George Vulturescu, redactori volum al istoricului revistei, oferit scriitorilor, din toatã þara, editori au dat tonul acestor este ºi el un dar care trebuie primit cu întâlniri de la Teatrul Naþional, sau de la Casa necesara gratitudine, cuvenitã lui Ioan de culturã orãdeanã. Confesiuni, evocãri ale Moldovan ºi Traian ªtef, întregii echipe echipelor revistei Familia ( Mircea Bradu, vechi redacþionale. 3 Suprarealism ºi translucididate Florin Balotescu Biografeme „colocviale” cunoaºteri ºi recunoaºteri ale faptelor poetice (Caietele avangardei – Centenar Gellu Naum, „Sã Biografemul lui Roland Barthes se poate asocia recapitulãm”, nr.3/20015, pp. 5-8), spectacol despre unei lecturi naumiene, o lecturã – de fapt – ca care aminteam cu altã ocazie (Steaua, nr. 5-6/2015) survolare sau scufundare, ºi nu ca explorare liniarã, ºi care a deschis un spaþiu de interpretare nou, cu monotonã, sufocatã de cãutarea semnificaþiilor. un Naum androgin, magrittian, vorbind mediumnic Definit ca fragment biografic al unui „subiect” prin textele sale ºi sublimând într-o puritate tãioasã destinat „dispersãrii” (Michelet par lui-même, 1954, toate falsele tragedii ale lumii. Au urmat, între 19 ºi Sade, Fourier, Loyola, 1980) sau ca „anamnezã 26 mai 2015, colocviile dedicate celor 100 de ani factitivã: aceea pe care o dãruiesc autorului pe care de la naºterea poetului – printre vorbitori Gheorghe îl iubesc” (Roland Barthes de Roland Barthes, Ardeleanu, Cosmin Ciotloº, Ion Cocora, Ioan 1975), biografemul rãmâne potrivit în mãsura în care Cristescu, Brânduºa Dragomir, David Esrig, Marieva se apropie de ceea ce fãcea Giovanni Boccaccio Ionescu, Ion Bogdan Lefter, Adrian Majuru, Dan pe la 1348 scriind, chiar sub acest titlu, Despre viaþa, Matei, Maria Morar, Ion Pop, Vlad Popa, Simona obiceiurile ºi studiile ilustrului poet Dante (carte care Popescu, Petre Rãileanu, Sebastian Reichmann, se deschide cu un... Proem). Inevitabil, ceea ce se Vasile Spiridon ºi mai mulþi prieteni – tãcuþi ºi activi spune despre Gellu Naum intrã sub auspiciile – care – i-au cunoscut bine pe Lyggia ºi Gellu Naum. aceluiaºi univers eliberat de convenþii ºi aºteptãri Aº reþine aici nu conþinutul discuþiilor, cu tonalitãþi false. Într-un fel, gestul pe care îl începea tânãrul ºi intensitãþi niciodatã scãzute, în sine un spectacol Naum prin Drumeþul incendiar se apropie, într-o captivant cu inserþii suprarealiste (aºa cum se logicã poeticã inevitabilã, de ceea ce avea sã scrie anunþa, ele vor fi transcrise ºi vor face poate obiectul mai târziu Mircea Nedelciu: „Cel puþin partea unui volum), ci câteva aspecte peri-poetice ale aceasta, destul de voluminoasã, este scrisã sub o evenimentului. Mai întâi e de spus cã ideea de mare presiune, este scrisã sub ape. Desigur, atunci colocviu ar pãrea poate mai greu de asociat cu când veþi citi, dumneavoastrã veþi fi în aer, la opera lui Gellu Naum; de fapt, ºi momentul ºi suprafaþã adicã. Din acest motiv, între noi sunt cuvântul în sine s-au înscris perfect în acelaºi posibile neînþelegeri, distorsiuni, efecte de refracþie, interval care, vorba matematicienilor, tinde la infinit. carenþe grave de comunicare. Comoditatea v-ar Cu sensul sãu actual atestat undeva prin secolul al putea determina sã abandonaþi o astfel de lecturã. XVI-lea ºi o etimologie care duce spre „a vorbi Eu însã, mereu convins cã la capãtul celãlalt al împreunã”, colocviu trimite spre un element specific saulei se aflã un om, continui sã scriu. Mãcar din operei ºi biografiei lui Gellu Naum, acela de a crea curiozitate, acel om ipotetic este capabil sã mã noduri, puncte de legãturã, de acumulare. Dupã salveze.” (Zodia scafandrului, 2000). Gellu Naum modelul limbilor aglutinante, opera naumianã este scria, într-un fel, tot un lung roman de profunzime; aglutinantã sau generatoare de asemenea structuri de profunzimi, presiuni, temperaturi ºi frecvenþe – fiecare imagine trimite la alta, solicitând diferite. Scria astfel, probabil, nu ca sã fie salvat, ci reîntoarceri, asocieri, reluãri, anamneze. Cunoaºteri sã salveze o lume interioarã care concentra, într- ºi recunoaºteri. Cât despre data evenimentului, ea un fel, umanitatea; practic, ea depãºeºte cu mult intrã într-o reþea de întâmplãri ºi coincidenþe, aº dimensiunea esteticã a textului, deplasând-o spre spune fireºti, petrecute în preajma uneia sau alteia antropologie, misticã, heraldicã ºi bestiarii de dintre datele calendaristice de mai sus. Astfel, pe inspiraþii ºi origini diferite. Astãzi pare cã tot ceea 23 mai 1902 se crede cã s-ar fi nãscut Léona Camille ce se spune despre Gellu Naum face parte din viaþa Ghislaine D[elcourt], personaj fantomatic, scufundat operei, din naumitatea ei, fie contemporanã, în propria profunzime tenebroasã, viitoarea Nadja postumã sau chiar „imaginatã” în critificþiune. Opera din cartea lui André Breton. Pe 22 mai 1957 murea devine procesualã, progresivã (cum muzica e Bacovia, unul dintre puþinii poeþi de care se progresivã), „absorbind” (în sens, sã spunem, apropiase Gellu Naum. Pe 28 mai 2004, la Lãptãria „biografematic”) tot ceea ce presupune analiza lui Enache, „coridorul” semi-întunecat unde puteau operei sale. Astfel de momente, de revizitãri ºi fi admirate zi ºi noapte (fãrã a mai crea vreun fals redescoperiri ale textelor ºi experimentelor scandal moral cum s-a produs cu proiectul Cealaltã naumiene se produc permanent. Douã dintre cele faþã a avangardei din România: film, fotografie, dans mai recente: spectacolul-poem N(Aum) al Marianei – performance, ICR New York, vineri, 3 aprilie 2015, Cãmãrãºan, cu Oana Pellea ºi Cristina Casian, ora 19.00, splendid susþinut de Igor Mocanu), copii 4 descris de Simona Popescu într-un ºir de ale unor importante materiale vizuale din perioada CENTENAR GELLU NAUM avangardei româneºti, se lansa, în prezenþa Lyggiei interior-exterior (s.n.), am putea inventa un cuvânt Naum ºi sub privirile – dintr-o fotografie – a tinerilor care sã descrie ºi mai bine ceea ce „face” Gellu prieteni Naum ºi Brauner, Clava. Critificþiune cu Naum, anume un intext, o... poveste care trimite Gellu Naum, cartea Simonei Popescu. Iar pe 21 simultan spre ideea de negaþie ºi de provocare a mai 2015, un grup extremist prelua controlul asupra conceptelor, de interiorizare a lumii, de text care oraºului antic Palmyra, cetatea reginei Zenobia (în face legãtura, de fapt, între realitate ºi spaþiul poetic; arhiva Gellu Naum, în seria coincidenþelor legate cu alte cuvinte, ca ºi autorul lui, textul joacã rolul de romanul-poem Zenobia se pãstreazã ºi acum de mediu(m). pliantul expoziþei Moi Zénobie, reine de Palmyre, Lucrurile se petrec la fel ca în Apocalipsa desfãºuratã sub conducerea lui Jacques Charles- Sfântului Ioan Teologul (capitolul 6, versetul 14): Gaffiot, Henri Lavagne, Jean-Marc Hofman la „Iar cerul s-a dat în lãturi, ca o carte de piele pe Centre cultural du Panthéon, între 18 septembrie care o faci sul ºi toþi munþii ºi toate insulele s-au ºi 16 decembrie 2001. Tot în 2001, pe 29 miºcat din locurile lor” (s.n.), fragment reluat într- septembrie, se stingea din viaþã Gellu Naum). Toate una din scenele din filmul lui Andrei Tarkovsky, acestea – discursuri, experimente, rememorãri, Stalker/Cãlãuza (1979), probabil unul dintre cele biografeme în cele din urmã – sunt unde ale mai apropiate de universul (multiversul?) lui Gellu aceleiaºi surse, luând forma uriaºului obiect poetic Naum. Simulta-neitãþile planurilor, sunetele naumian pe care s-au cristalizat. Dincolo sau odatã imperceptibile care însoþesc gesturile personajelor, cu ele, el „a rãmas”, cum s-a spus, „fidel feþei precise ca într-un dans iniþiatic (poate ar fi potrivit oarecum ascunse a suprarealismului, acelei sã amintim aici de interpretarea Mayei Pliseþkaya extraordinare voinþe de a regãsi, în straturile la Boléro de Maurice Ravel, în coregrafia lui profunde ale fiinþei, autenticitatea existenþei poetice Maurice Béjart, unde muzica ºi gestul, ca ºi textul ca ºansã de a accede la adevãruri ultime ale lumii, la Gellu Naum, sunt personaje), urmãrirea inaparente pentru omul obiºnuit, oculte, cvasi- obstinatã a unui traseu rãmas pur ºi neatins, mistice, perceptibile doar în vise ori cu simþuri apropie acest film de textele naumiene; ca ºi speciale, special „antrenate“, împinse cãtre nivele imaginile lui Tarkovsky, ele sunt o continuã de acuitate ºi de intensitate vecine cu transa” (Ion înfãºurare-desfãºurare a unei zone care, cum Bogdan Lefter, Observator cultural, „«Margi- spuneam altã datã, apare ºi dispare cu fiecare nalitatea» unui poet”, nr. 84/2001). Poate de aceea, pas. mai mult decât în cazul altor artiºti sau poate cum ar Sunt de fãcut multe legãturi între „filmul” trebui sã se întâmple de fapt, o eventualã biografie naumian ºi filmele din toate timpurile. Ar fi de a lui Gellu Naum ar trebui sã fie, pe lângã o adãugat aici o interesantã întâlnire între consemnare specificã de experienþe ºi date de fapt Dialogul... deja citat ºi The Matrix/Matricea coincidente cu opera lui, un fel de hartã de unde ºi (1999), regia Lana ºi Andy Wachowsky. Într-una ecouri, reacþii pe care le-a declanºat, ºtiind cã el din secvenþele filmului, personajul Neo, un dublu „selecteazã fapte, fapte poetice care sunt viaþa lui ºi ºi el, întâlneºte unul dintre copiii cu puteri care-i vorbesc în fel ºi chip despre el însuºi” (Simona „speciale” care îndoaie – cu privirea, poate – o Popescu, Autorul, un personaj, 2015, p. 115); lingurã ºi care îi spune: „nu încerca sã îndoi aceasta ºi pentru cã „pe-aici, pe aproape printre lingura, e imposibil. Mai bine încearcã sã îþi dai clovni furioºi/[...]/se desfãºoarã numãrul” (Numãrul seama care e adevãrul... acela cã nu existã nicio total al numerelor, în ciclul „Cuþitul cununat” din Malul lingurã... Atunci vei vedea cã nu lingura, ci tu albastru, 1990), ca în „modelul narativ de care eºti cel care se curbeazã.” Iatã ºi unul dintre vorbeºte ªklovski: «naraþiune-scarã». Da, naraþiune- rãspunsurile lui Gellu Naum din dialog: „sã iau un împletiturã, naraþiune-joc de ºah, naraþiune-pãpuºi exemplu, simplist ºi oarecum comic: sã zicem cã ruseºti, naraþiune-labirint” (Simona Popescu, ed. cit., aº rosti, faþã de tine, un cuvânt, iar scaunul de p. 315). acolo s-ar ridica în aer la simpla rostire a cuvântului aceluia... (Îmi amintesc acum de tânãrul care Personaj ºi intext îndoaie furculiþele cu privirea. Sã nu-l întrebi cum se întâmplã asta, fiindcã n-o sã ºtie. ªi sã nu Opera autorului Gellu Naum este în aceeaºi încerci fiindcã n-ai sã izbuteºti decât cel mult sã mãsurã creaþia unui personaj. Nu e vorba imediat îndoi furculiþa, ceea ce e cu totul altceva)” (p. nici de autoficþiune, nici de intertextualitate sau de 109). Coincidenþa este, de fapt, traducerea unei un joc naratologic între mãºti ºi avataruri, ci de un preocupãri existenþiale faþã de gãsirea unui drum fel de raport de o particularã onestitate între cel între straturile lumii, a unei cãi de împãcare între care scrie ºi textul care pare mai degrabã transcriere toate fragmentele identitãþii pierdute de om de-a sau, mai precis, o imprimare a stãrilor celor mai lungul istoriei, de permanentã opunere la unele dintre intime. ªi textul ºi autorul sunt la Gellu Naum corpuri sistemele care ne îndepãrteazã de adevãr, de vii. Raportul se traduce printr-un fel de lege a ocolirea marilor mecanisme sau miºcare pe alte emergenþei, exact în sensul ºtiinþific al cuvântului, cercuri, lucruri despre care poetul scria în Albul de ieºire a unor radiaþii luminoase dintr-un mediu osului sau Calea ªearpelui ºi pe care le cãuta prin pe care l-au traversat. Plecând de la titlul dialogurilor fiecare din gesturile sale. Era probabil vorba, mai dintre Gellu Naum ºi Sanda Roºescu Despre ales în textele care au urmat libertãþii suprarealiste, 5 CENTENAR GELLU NAUM ºi o luptã contra insuportabilei risipiri a umanitãþii, lângã rãtãcirile lor în cãutare de fapte poetice, cei petrecutã în perioada comunistã ºi imortalizatã cel doi autori au intenþia de a nu desface identitatea în mai fidel de imaginile ºi inscripþiile construite din personaje multiple doar de dragul ficþiunii, oameni pe post de pixeli, pe stadioane ºi în pieþe; depãrtându-se, în acest fel, de „toþi empiricii „pixelizarea” oamenilor nu e departe de invaziile romanului care pretind cã aduc în scenã personaje mecanismelor din Matrix, nici de „viermuiala” despre diferite de ei înºiºi, înjghebându-le fizic ºi moral aºa care vorbea Gellu Naum în Calea ªearpelui sau cum le trece prin cap [...] Dintr-un personaj real, Zenobia. despre care li se pare cã ºtiu ceva, fac douã Gellu Naum nu este numai propriul personaj. personaje ale poveºtii lor, iar din douã, fãrã prea Despre volumul colectiv Pentru Gellu Naum (2003) mare dificultate, unul singur. Iar noi ne dãm de sau Salvarea speciei. Despre suprarealism ºi Gellu ceasul morþii sã discutãm!” (Nadja, trad. Bogdan Naum (2004) ºi Clava. Critificþiune cu Gellu Naum Ghiu, 2013, p. 12)”. Naum merge, însã, mult mai (2004), volumele Simonei Popescu, am pomenit departe, trecând de identitãþile sociale ºi de deja. Îl regãsim, însã, ºi la Nora Iuga într-o viziune conceptualizãri; chiar dacã ele existã, teoriile sunt din poemul au ralenti (Dactilografa de noapte, 1996, sublimate ºi reconstituite în experienþele poetice 2010): „sigur c-am vrut ºi eu/sã întâlnesc un tigru care nu sunt cãutate sau provocate, ci survin, ca cu o floare în gurã/într-o junglã ademenitoare/sigur urmare a unei disponibilitãþi despre care, cu alte c-am vrut ºi eu/sub biciul cuvintelor/atât de confuzã cuvinte, vorbise poate ºi Breton, în legãturã cu ºi falsificatã/sã mã trezesc cã-mi face cineva cu „puterea de incantaþie” a lui Rimbaud: „pentru mine, mâna/din înghesuiala de fuste ºi soldaþi//sunt spaþii lumea exterioarã se afla într-un dialog neîntrerupt comprimate în hãrþi/sunt case mari cu ferestre rãu cu lumea lui care, mai mult chiar, îi devenea acesteia prevestitoare/ca niºte mãºti/sunt patefoane vechi grilã: în plimbãrile mele zilnice pe la marginea unui cu pâlnii care înghit/kilometri de tãcere/ºi-ncep sã oraº [...] colþul unor case, grãdinile lor, le desluºesc arcuºele acelea tãind calea/micului ratat «recunoºteam» ca prin ochii sãi, creaturi aparent care se zbate/sã moarã au ralenti//tu îngropato mi- cât se poate de vii pânã cu o clipã în urmã alunecau a strigat atunci gellu naum/ºi mi-a bãgat pe gât un dintr-o datã pe urmele lui” (Nadja, ed. cit., p. 43.). pumn de frunze/ce verde agonie închipuieºte-þi/ce Zenobia nu reprezintã doar o apariþie, ci o certitudine verde agonie”. Sebastian Reichmann îi dedica la care poetul rãtãcitor se întoarce, e numele unei poemul Cartierele (Geraldine, 1969) unde „...orice întregi perioade în care un poet, nerefuzând niciunul picãturã de sânge/e o aventurã o imagine o dintre infernurile care i se deschid (fie cã e vorba de eternitate” sau aºeza un vers din Certitudinea imposibilitatea de a trãi în acord perfect cu puritatea eruptivã (Culoarul somnului, 1944) la finalul interioarã, de privaþiuni materiale, de oroarea poemului Serioasã ºi iubitã din Mocheta lui Klimt rãzboiului sau constrângerile politice), gãseºte în (2008): „în nemaipomenita lor foame carnivorã/ propria liniºte clarificarea contrariilor, dispariþia plantele care sugrumã statuile ºi mângâie limitelor, împãcarea dimensiunilor: „Atunci lumina sau trecãtorii”. poate întunericul a început sã se schimbe. Vedeam printre pleoape cum totul în jurul meu se spaþializa Zenobia, o zonã altfel. Fiecare obiect pãrea cã existã numai ca sã realizeze distanþa altuia. [...] Pe urmã, dreptunghiul Un lucru de asemenea important: personajul transparent s-a rotunjit ºi a început treptat sã se Naum nu este unic, iar formula „identic ºi felurit”, e lãrgeascã, sã devinã tub. Stãteam la capãtul tubului, poate printre cele mai citate în legãturã cu poezia lângã Dragoº, printre distanþe. Eram din nou liniºtit.” sa. Cãutând nu originalitatea ºi autenticitatea, în (Zenobia, 1985, în Opere complete II, 2012, p. 449). fond niºte simple efecte, nici mãcar unicitatea, ci Aceastã stare persistã, de fapt, viaþa întreagã, de ideea de unitate, de coerenþã, de coincidenþã cu o aici un simþ al predestinãrii care transpare în toate substanþã profundã, el creeazã legãturi care se textele naumiene, iar în mãsura în care realitãþii i-ar extind spre identitatea altor personaje; ele însele corespunde luciditatea („mã speria ferocea mea ajung sã facã parte din realitatea lui. Probabil cã luciditate”, scrie poetul la finalul poemului Zenobia), nu sunt mulþi creatorii – de orice fel – la care suprarealismul ar fi teritoriul unei transluciditãþi multiplicitatea personajelor trimite spre ideea (Perioada translucidã este ºi titlul unui volum de cãutãrii unei unitãþi proprii ºi care e fireascã, Sebastian Reichmann). Aceasta ar fi poate survenitã, o purã întâmplare. Liantul dintre mediumnitatea naumianã, de aici necesitatea reluãrii nenumãratele fragmente identitare este la Gellu poemelor, retrãirea vieþii dinainte de Zenobia pentru Naum unul anume; ºi acela este Zenobia. „Printre refacerea unei zone determinate, ca în unele basme exodurile mele/exista ºi una Zenobia supranumitã sau ca în Cãlãuza, nu spaþio-temporal, ci printr-o refuzul falsei conºtiinþe”, gãsim undeva (Zenobia, prezenþã: doar cã, la Naum, altfel decât la Breton ºi în Descrierea turnului, 1975), în douã versuri care Tarkovsky ºi alfel decât în basme, întâlnirea e se pot citi în mai multe feluri. Zenobia nu e doar o completã încã de la început: Naum-Dragoº-Zenobia. iubitã, e ºi o stare, o zonã, un mediu în care poetul Mlaºtina, oraºul, coridorul, scara sunt doar pentru se miºcã în voie, pe care îl aºteaptã, pe care îl cã, deocamdatã, nimeni nu mai vorbeºte, ca presimþea încã din Medium. E poate ceea ce cãuta, Zenobia, limba „adoraþiei” ºi nici mãcar „douã trei 6 de fapt, ºi André Breton prin Nadja. În comun, pe cuvinte într-o limbã necunoscutã”. CENTENAR GELLU NAUM Alveola embrionare cu o forþã misterioasã. De altfel, momentul naºterii lui Gellu Naum nu mai pare astãzi Alveolã e un cuvânt care apare în Zenobia ºi deloc întâmplãtor, mai ales având în vedere care traduce aceeaºi perfectã corespondenþã afinitatea lui pentru procedeele reluãrii ºi pentru naumianã între spaþiul poetic interior ºi suportul sãu desfiinþarea clasicelor graniþe spaþio-temporale. Ca din lumea fizicã. Interesantã este ºi alegerea douã „curiozitãþi”, amintim doar cã 1915 este anul cuvântului (se ºtie cã varianta iniþialã a romanului apropiat de douã momente deloc strãine lui Gellu avea mai multe sute de pagini, aºa încât putem Naum – enunþarea teoriei generale a relativitãþii ºi bãnui mãcar cã fiecare cuvânt corespunde cât se apariþia Metamorfozei lui Franz Kakfa. ªi tot în 1915 poate de exact unei stãri), dar ºi semnificaþiile lui, se nãºtea Paul Pãun. Iar într-o broºurã de reunite sub ideea de cavitate, asemãnãtoare micilor popularizare apãrutã aproximativ în aceeaºi peºteri naturale în care locuiau asceþii deºertului, perioadã, probabil 1923, Sufletul nemuritor (Editura fagurilor (ale cãror structuri sunt numite regional... Societãþii Anonime „Eminescu”, pp. 40-41), medicul „chilioare”), dar ºi vieþuitoarelor marine numite Jean Finot scria: „Scrierea automatã nu poate fi pusã Porifera, cu organismul lor permeabil, în care mediul la îndoialã în zilele noastre... Explicaþiunile exterior devine oricând substanþã interioarã vitalã. fenomenului sunt poate adevãrate sau absurde; dar La Gellu Naum, este vorba de locul îndrãgostiþilor, ce importã? Principalul pentru noi este realitatea... cel în care cei doi trãiesc, de fapt, „zodia bãtrânilor rarele fapte autentice ne-ar sili totuºi sã nu respingem îndrãgostiþi”: „Am dus-o pe Zenobia în scobitura în chip superficial Forþa necunoscutã.” Opera lui digului ºi am viermuit acolo, nu ºtiu cât timp, fãrã Gellu Naum rãmâne un asemenea rar fapt autentic, sã spunem o vorbã, întinºi umãr la umãr, cu feþele rezistând atât analizelor sever hermeneutice, sprijinite de pãmântul umed al alveolei aceleia; era periodizãrilor istoric-culturale ºi exegezelor, cât ºi o mare dragoste ºi ne lipiserãm unul de altul, în demersurilor construite pe curiozitãþi, afinitãþi sau beznã, iar dincolo de noi se întindea pelicula care pure însemnãri crepusculare pe marginea textelor ne cuprindea pe toþi, ca o amibã ascunsã în fiecare sale de multe ori citite doar la suprafaþã. Cititorul – din noi” (Zenobia, ed. cit., p. 288). Alveolar este ºi erudit sau nu – va avea întotdeauna sentimentul el un cuvânt potrivit pentru scrisul lui Gellu Naum, prezenþei unui element-cheie. Sau, cum scrie cu abilitãþile lui de a crea canale, de a învãlui ºi a Sebastian Reichmann (poemul Cu alte cuvinte, din dezvãlui simultan, de a crea o sintaxã fixatã în mai volumul Mocheta lui Klimt): „nu degeaba/vã aduc multe dimensiuni, legatã de un simþ al adâncimilor, niºte semne cuneiforme/mã gãsiþi acolo unde ceva al matricilor, al surselor, al legãturii aproape mereu ne lipseºte”. FECIOARA ÎNCORONATà DE DE UN ÎNGER FECIOARA CU PRUNCUL 7 CENTENAR GELLU NAUM ZENOBIA (1985) I Mlaºtinile (fragment)1 7. Am dus-o pe Zenobia în scobitura digului ºi de umãrul ei drept; domnul Sima ºi Dragoº ne-au am viermuit acolo, nu stiu cât timp, fãrã sã ne rãspuns prin semne prieteneºti fãcute cu ce mânã spunem o vorbã, întinºi umãr la umãr, cu feþele voia fiecare, pentru cã ei nu se aflau umãr la umãr.[...] sprijinite de pãmântul umed al alveolei aceleia; era 10. Am scormonit intens, zile ºi nopþi, cu o mare dragoste ºi ne lipiserãm unul de altul, în mâinile noastre, eu ºi Zenobia, pânã când scorbura beznã, iar dincolo de noi se întindea pelicula care a devenit suficient de mare ca sã încapã masa, ne cuprinde pe toþi, ca o amibã ascunsã în fiecare atunci ne-am aºezat umãr la umãr lângã fereastrã, dintre noi. am depãrtat câteva nuiele ºi am privit afarã, peste Dupã un timp, m-am dus cu Zenobia la pãdure întinderea de zãpadã; ºtiam cã se încheiase o primã – noi nu ne-am despãrþit niciodatã, vã rog sã reþineþi etapã a imensei noastre iubiri ºi aºteptam, aºa cum amãnuntul acesta chiar dacã uneori o sã vi se parã unii îndrãgostiþi aºteaptã venirea copilului care sã- altfel – ca sã ascultãm foºnetul tufelor ºi sã aflãm i lege altfel ºi sã umple un gol inexistent, vãduvindu-i, veºti despre lume; era în zodia batrânilor îndrãgostiþi în bunã parte, de mângâierile cuvenite numai lor; ºi i-am vãzut plutind pe deasupra noastrã pe cei ne supuneam blestemului acestui straniu transfer: doi batrâni uriaºi care, spre toamnã, acoperã cerul; cineva avea sã ne roadã intimitatea, unul din cât au trecut ei, pãdurea s-a umplut de gemete ºi de mormãituri, ai fi putut jura cã tuna; apoi s-au dus: noi doi le-am mulþumit pentru cele aflate ºi am ieºit, umãr la umãr, pe câmp. Peste un timp, ne-am dat seama cã splendida toamnã care acoperise lumea se apropia de sfârºit; ºi cum, în mlaºtini, iernile sunt deosebit de aspre, ne-am pregatit pentru hibernare; am lãrgit, cu mâinile noastre, scorbura, am cãptuºit-o cu crengile care ni se ofereau singure, n-am lãsat decât o uºã ºi o micã fereastrã acoperite cu nuiele împletite, ca sã putem deschide la nevoie, am presãrat pe jos flori de câmp aproape veºtejite, am sãpat acolo, înãuntru, o gurã de apã ºi, fireºte, o micã latrinã; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunºi aici, vã rog sã recapitulaþi pe când eu, în aºteptarea iernii, declamam ore în ºir, iar Zenobia mã acompania bãtând numai cu douã degete într-o micã tobã fãcutã dintr-o bucatã de piele gãsitã pe apã, uscatã la vânt ºi întinsã peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau clãmpãnitul berzelor care se pregãteau sã plece spre sud. bunurile noastre cele mai de preþ, ºi aºa mai Despre ceilalþi nu mai ºtiam nimic, poate cã departe. Petru rãtãcea prin mlaºtini (ultima trestie dinspre „Noi n-o sã ne iubim copilul, nu-i aºa?”, îi nord spunea cã îl zãrise trecând în direcþia oraºului); spuneam Zenobiei. cât despre Iason, jignit de comportarea lui din timpul Ea gângurea ceva despre niºte cercuri mult scurtei noastre întâlniri, voiam sã-l uit. mai puternice, faþã de care gândul nu poate nimic, Din când în când, în decursul rarelor noastre mã sfãtuia, parcã, sã nu mã situez pe marginile lor, ieºiri din scorburã, alergam cu Zenobia pe câmp, ca ca sã nu mã arunce afarã; de altfel, Dragoº nici nu sã ne dezmorþim; de fapt, eu alergam pentru cã ea era copil. zbura, lipitã de umãrul meu. Odatã, când ne-am oprit ªi, într-o bunã zi, au venit; mergeau amândoi sã respirãm pe o movilã, i-am zãrit de departe pe prin zãpada înaltã, unul dupã altul, cãrând masa domnul Sima ºi pe Dragoº, culegeau, pesemne, aceea uriaºã deasupra cãreia puseserã ierburile ºi ultimele flori albastre; i-am salutat de la distanþã, eu celelalte lucruri fãgãduite; i-am lãsat sã ne strige, fluturându-mi mâna dreaptã, Zenobia fluturându-ºi Zenobia mi-a fãcut semn sã nu le rãspund, a 8 mâna stângã pentru cã umãrul meu stâng era lipit aºteptat pãnã ce ne-au strigat a treia oarã, atunci a ANTOLOGIE GELLU NAUM deschis, cu mîna ei. consoana r, de pildã; ca sã înþelegi ce spune, pui „Am venit”, ne-a spus domnul Sima, „vi l-am dumneata consoanele la locul lor.” adus pe Dragoº, ºi masa ºi ierburile ºi lucrurile „Le pun, domnule Sima, de ce sã nu le pun, fãgãduite.” ce pierd dacã le pun? Numai sã stea cuminte acolo Atunci l-am vãzut pentru prima oarã de aproape pe masã, ºi sã nu ne tulbure.” pe Dragoº, altfel decât culcat pe masã; fãrã L-am ridicat pe Dragoº de subþiori ºi m-am demnitatea stãrii de mort sau inofensiva întors cu el spre masã, era nemaipomenit de uºor, încremenire moale a pãpuºilor de cearã, pãrea un ai fi zis cã e umplut cu aer ºi þopãia în aer; domnul batrânel oarecare; era încãlþat cu opinci din piele Sima dãduse jos ierburile ºi celelalte, în locul lor l- de porc întoarsã cu porii în afarã, purta niºte iþari ºi am instalat pe Dragoº ºi el a închis ochii, nu s-a o cãmaºã lungã, de in, costumaþia lui ar fi putut mai clintit. pãrea la fel de normalã ºi cu câteva mii de ani în „Vezi ce cuminte e?” l-a admirat domnul Sima; urmã ºi astãzi, în vreun cãtun de munte; avea pãrul „nici n-o sã-i simþi prezenþa, o sã vi se parã doar o lung, pânã peste umeri, alb-gãlbui, zâmbea vagã respiraþie, de undeva, din adâncul vostru, n-o înfiorãtor de blând, clãtinînd întruna din cap, ºi þopãia sã vã deranjeze absolut deloc ºi o sã vã ajute, ai în zãpadã, þopãia mereu, poate de frig. sã vezi.” I-am poftit în scorburã ºi ei au intrat, cu masã „Domnule Sima”, am spus eu, „de ce naiba mi cu tot, abia încãpeam toþi patru înãuntru. l-ai adus tocmai mie? De ce nu l-ai dus altcuiva, de „Cam pute aici”, a remarcat domnul Sima, deºi ce m-ai pricopsit pe mine cu el?” uºa de nuiele rãmãsese larg deschisã. „ªtii foarte bine de ce”, mi-a rãspuns domnul Noi nu i-am rãspuns, ne uitam la Dragoº cum Sima. clãtina din cap ºi þopãia, cãmaºa lui de in se freca „Ba nu ºtiu nimic, nu ºtiu decât cã m-ai pricopsit de zdrenþele noastre, încercam sã-i descifrez cu un copil bãtrân, poate greºesc eu, poate cã toþi dansul, un fel de bãtutã pe loc cu salturi extrem de copiii sunt bãtrâni ºi mie mi se pãrea altfel, poate line, ca niºte plutiri de fulgi, la abia câþiva centimetri cã el trebuia sã se nascã din dragostea mea ºi a deasupra solului, urmate de izbiri brutale cu calcâiul Zenobiei, altceva nu mai ºtiu.” drept, totdeauna cu cãlcâiul drept, în pamânt, „Atunci o sã-þi spunã Zenobia, la timpul potrivit, însoþite de uºoare chicoteli. ea poate cã ºtie; mi l-au adus ºi mie alþii, e normal, „Ce faci?” l-am întrebat, punându-i cu blândeþe acum trebuie sã plec, ne despãrþim, poate pentru mâna pe umãr. totdeauna, am sã mor curând.” “Bufnesc”, mi-a rãspuns el clãtinând din cap, ªi domnul Sima a început iar sã plângã, pentru pierdut parcã de fericire, dar fãrã sã se opreascã ca aºa se obiºnuieºte în asemenea ocazii, apoi s-a din þopãit. apropiat de Dragoº, l-a sãrutat pe frunte în mod, „Batrânul e cretin?” l-am întrebat atunci pe aº zice, solemn, ºi a iesit din scorburã; noi n-am domnul Sima. închis imediat, ca sã mai primenim aerul, deºi se „E senil”, mi-a rãspuns acesta. „La vârsta lui, fãcuse al dracului de frig; domnul Sima a rãmas, nici nu poate fi altfel; dar te ajutã cu vasta lui plângând, în faþa uºii. experienþã, miºcându-se în luminosul întuneric al „Ce faci, domnule Sima?” l-am întrebat, “dacã minþii îngropate în sine, ca o tradiþie, fãrã sã-ºi dea nu pleci, intrã mãcar înapoi, vreau sã închid.” seama ce face ºi de ce.” „Aºtept putin, sã-mi îngheþe lacrimile”, mi-a „Atunci sã-l punem pe masã”, am propus eu. rãspuns el. „Sã-l punem”, a fost de acord domnul Sima. Dupã un timp, când peste ochi i s-a format iar „Acolo n-o sã vã deranjeze, o sã stea cuminte, ca crusta aceea de gheaþã, a plecat bâjbâind prin un mort; dar, fii atent, daca vorbeºte vreodatã, sã zãpadã, ca marii orbi; mi s-a pãrut cã apucã o ºtii cã existã consoane pe care nu vrea nici în ruptul direcþie cu totul greºitã, dar n-aveam de ce sã mã capului sã le rosteascã, poate cã le-a uitat, amestec ºi am închis bine uºa, în urma lui. DESPRE INTERIOR-EXTERIOR Gellu Naum în dialog cu Sanda Roºescu (2003) (fragment)2 S.R.: Voiam sã spun cã existã tot timpul o mi s-a pãrut normal. M-a mirat doar sentimentul legãturã între vis ºi starea de conºtienþã, cã e o culpabilitãþii, neobiºnuit la mine, dar sursele îi pot fi greºealã sã dai prioritate visului, fiindcã, în felul uºor gãsite: un filmuleþ vãzut asearã, combinat cu acesta, rãmâi închis într-un spaþiu destul de strãin o carte din care citisem înainte de a adormi. ºi rigid... Amândouã, din seria celor fãcute special ca sã G.N.: Existã pericolul lucrului ºtiut... Un lucru creeze ºi sã întreþinã sentimentul culpabilitãþii. ªtii ºtiut poate deveni piedicã, poate deveni capcanã... cu câtã meticulozitate lucreazã din asta, de sute Fiindcã vremea era aºa cum era, coºmarul de ieri de ani, instituþiile specializate, laice sau religioase... 9 ANTOLOGIE GELLU NAUM În fine... Nu despre asta vreau sã vorbesc, ci despre venit din provincie, mare amator de concerte. ªi mi unele semne premonitorii, comune ºi visului, ºi stãrii s-a plâns tot timpul de vulgaritatea oamenilor de pe de veghe... În coºmarul de azi-noapte, datoritã strãzi, de înghesuiala din autobuze... Trecuse ºi el destinului eroilor din film ºi din carte, eram urmãrit cam pe unde trecusem eu, cam pe la aceeaºi orã, de niºte personaje rele ºi încercam sã scap... Dar dar nu întâlnise nici urmã de muzician... Lucrurile totul se petrecea, în neconcordanþã ºi cu filmul, ºi pot fi aºa sau pot fi altfel, în acelaºi timp, dupã cât cu cartea, pe o apã, într-o barcã... În coºmarul de eºti de disponibil. Pînã la noi ordine. Cînd poþi fi ieri-noapte, în care nu exista nici urmã de disponibil pentru altele ºi pentru alt contact cu ele... culpabilitate, mã aflam într-un tren, cu Lygia... S.R.: Da, dar tentaþia e foarte mare ºi e greu Aveam foarte multe bagaje pe care trebuia sã le sã nu iei în seamã... coborîm la prima garã... Geamantane, pachete, G.N.: Nu. Astea sînt trãiri conºtiente care undiþe... Trenul urma sã opreascã un minut ºi funcþioneazã ºi în vis, ºi în starea de veghe. Impor- jumãtate. Am organizat cât se poate de atent tant e domeniul celãlalt, al desfãºurãrii reale a coborârea: întâi avea sã se dea jos Lygia, cu o parte faptelor, ºi în vis, ºi în starea de veghe... Cînd mi-ai din bagaje, apoi eu, cu o altã parte... Urma apoi sã povestit visul tãu, mi-ai povestit niºte fapte ºi niºte mã mai urc eu o datã ca sã iau ce avea sã mai concluzii care se puteau ivi ºi în stare de veghe... rãmânã în tren dupã prima coborîre... Lucrând S.R.: De ce niºte fapte ºi niºte concluzii? metodic, aº fi avut timp... Dar abia am coborât cã G.N.: Aºa... Oricum, erau niþeluº scãpate din controlul conºtientului... Iar eu þi-am povestit niºte fapte petrecute în stare de veghe... Mã rog, fac separaþia asta fiindcã, pânã una-alta, nu am încotro. Vreau sã spun cã eu nu dormeam când circulam prin oraº, adicã aveam ochii deschiºi... Iar în autobuze, îmi luam ºi bilet... Dacã oamenii ar comunica pe planul acesta, ar putea sã treacã peste concluziile lor ºi ar fi disponibili pentru altceva, care trebuie adãugat, mereu adãugat, chiar dacã rãstoarnã ce era la început... [...] Medium erau convorbirile mele nocturne cu o fantomã vie, cu iubita mea care, eram sigur, exista undeva pe lume ºi a cãrei întâlnire cãutam sã o grãbesc cât mai mult. Eram sigur cã ºi iubita, fãrã sã mã cunoascã, fãrã sã-mi bãnuiascã existenþa, fãcea, de partea ei, aceleaºi eforturi... Pe Lygia am cunoscut-o atunci, dar n-am recunoscut-o imediat, din cauza dresajului la care suntem supuºi în permanenþã, a conºtientului care (deºi începusem de mult sã mã eliberez) îºi mai pãstra forþa de suprafaþã prin standardele de frumuseþe, culturã, spectaculozitate ºi aºa mai departe pe care mi le impunea... Câþiva ani n-am ºtiut, n-am îndrãznit sã ºtiu, cã fantoma cãutatã trenul, neþinînd seama de orar, a ºi pornit. M-am nu mai era o fantomã, ci o fatã vie, cã ea îmi agãþat de uºa vagonului în ultima secundã. Lygia rãspundea mesajelor, cã se afla lângã mine, cã alerga dupã mine, disperatã. Voiam sã-i strig sã venise, gata pentru marea întâlnire... Cu Lygia m- rãmânã acolo, liniºtitã, cã am sã cobor la prima am purtat de la început altfel decât cu toate staþie. Dar îi uitasem numele, deºi o vedeam clar celelalte fete pe care le cunoscusem pînã atunci. în urma trenului. Nu-i mai ºtiam numele ºi din pricina Dar purtarea aceasta nu avea deloc darul sã asta nu puteam sã-i vorbesc... Nu-mi mai ieºeau faciliteze explozia realizãrii. Mã purtam cu ea cum sunete din gurã... te-ai purta cu un copil (eram cu 6 ani mai mare, Trenul... Unele semne din timpul zilei... Dar deci, prin 1940, ea avea 19 ani, iar eu aproape mai bine le las pe altã datã... Mai bine sã-þi 25...). O protejam (imagineazã-þi!), o sfãtuiam sã povestesc ceva plãcut... Uite, ieri am avut niºte nu se încurce cu un sucit ca mine, sã-ºi caute un treburi, am circulat în pãrþi foarte diferite, total opuse, bãiat drãguþ ºi de treabã... Apoi au venit anii de ale oraºului... Pe drum, în tramvaie, în autobuze, dupã rãzboi. Umblam ameþit de foame. Mâncam, pe strãzi unde ºtiu cã nu sînt ºcoli de muzicã, am la mama, un fel de terci de mãlai, foarte subþire, întîlnit uimitor de mulþi adolescenþi cu viori ºi cu lãsat sã se rãceascã. Sau înºiram pe o sfoarã violoncele. Perechi. Bãieþi ºi fete... În nici un caz vinete tãiate ºi, când se uscau, le fierbeam în apã, profesioniºti. Era puþin înainte de amiazã. I-am fãrã nimic altceva. De fumat, îmi umpleam pipa întîlnit, mereu alþii, fireºte, oriunde m-am dus. Totul cu frunze de gutui uscate pe balcon. Încercasem se petrecea ca într-un vis, deºi eram cât se poate tot felul de frunze, dar cele de gutui se pretau 10 de treji ºi eu, ºi ei... Acasã, mã aºtepta un prieten mai bine la ut ilizarea aceasta, deºi lãsau în ANTOLOGIE GELLU NAUM