Sleljile [ela Noii lelete DOBREŞITI, JUDEŢUL ARGEŞ 100 de ani e [Se [esN Y7 [e [erele [e 1902 - 2002 Spiridon I. Cristocea DOBREȘTI, JUDEŢUL ARGEȘ 100 DE ANI DE ACTIVITATE CORALĂ 1902-2002 Lucrarea a fost editată cu sprijinul Direcţiei Judeţene pentru Spiridon Î. Cristoc ea Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Argeș (director prof. drd. Sevastian Tudor) și Centrul Creaţiei Populare al Judeţului Argeş (director prof. Costin Alexandrescu). Editor: Călin Vlasie Lector şi corectură: Constantin Cârstoiu Tehnoredactare: Cristina Mihart D OB RE ȘTI, JUDETUL ARGE S Design copertă: Viorel Mihart ș 8 Ilustraţie copertă: Corul din Dobrești, 1968 100 DE ANI DE ACTIVITATE CORALĂ 1902-2002 O Copyright Editura Paralela 45, 2002 Ss SP EȘS ă EDITURA ISBN 973-593-621-6 PARALEL4A5 File din istoria Dobreștiului Situat pe Valea Cârcinovului, afluent al Argeşului, satul Dobreşti este una din vechile şi frumoasele aşezări argeşene. Deşi cele mai vechi urme de existență a omului, constând în topoare din piatră, datează din neolitic (5500-1900 î.Hr.), iar epocii bronzului (1700-700 î.Hr.) îi aparține grupul de movile funerare situate pe izlazul dintre Dobreşti şi Fureşti, satul este menționat documentar de abia în timpul domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601). Ocinele cumpărate de Pătru din Dobreşti şi soția sa Stroia, în vremea lui Mihai Viteazul, sunt întărite, la 27 februarie 1618, de Alexandru Iliaş, domnul Ţării Româneşti. Dintre momentele mai importante ale istoriei satului în Evul Mediu menţionăm construirea, nu ştim de către cine, la poalele Dealului Cornet, a unui schit ce exista pe vremea lui Matei Basarab, domnul Ţării Româneşti (1632-1654). Schitul a fiinţat până în prima jumătate a sec. al XIX-lea, căci la 6 aprilie 1834 Sfatul Administrativ al Ţării Româneşti hotăra mutarea călugărițelor de la Dobreşti la schitul Nămăieşti. Astăzi pe locul schitului se află biserica „Înălţarea“, ridicată de locuitorii din Dobreştii de Sus între 1865 şi 1872, lăcaş de mir al locuitorilor de aici. În Dealul Banului, călugărul Theodosie, originar din Dobreşti, construieşte un schit pe care-l închină Mitropoliei din Târgovişte, act întărit la 1] august 1664 de către domnitorul Grigore Ghica. Cu toate că era sat de moşneni, începând cu secolul al Un moment important în viaţa satului l-a constituit XVIII-lea încep să devină proprietari în Dobreşti familiile de deschiderea, la începutul anului 1839 a şcolii publice, care la 2 boieri Călinescu şi Golescu, pentru ca în secolul al XIX-lea să aprilie era frecventată de 19 elevi, primul învăţător fiind dețină proprietăţi boierii Cantacuzino şi Crăsnaru. Dimitrie Andrei, fiul unui preot din sat. Pentru nevoile şcolii, Ştiri despre evoluţia satului de-a lungul timpului ne dau dobreştenii au construit un local cu două camere, din „nuiele“, catagrafiile care s-au păstrat. Astfel, potrivit acestor catagrafii, în care la 9 mai 1843 învățau 10 elevi din Dobreşti şi 3 din în 1774 existau 17 case, 25 de case (126 locuitori) în 1810, 89 Fureşti. Întrucât localul de şcoală a ars în 1869, în 1897 a fost de familii (370 de locuitori) în 1838, iar în 1893 erau 254 de construit altul, folosit şi astăzi de Cooperativa din Dobreşti case (1052 locuitori). Principalele ocupaţii ale dobreştenilor, în pentru birouri şi depozit. Devenit neîncăpător, între 1914 şi 1920 1838, erau pomicultura, creşterea vitelor, cultivarea pământului se construieşte un alt local de şcoală, cu trei săli, cărora între şi rotăria, fiind cultivate 102 pogoane cu porumb, 91 pogoane cu 1940-1942 li se adaugă încă una. Înfiinţarea Grădiniţei de copii, fân, locuitorii având 30 de cai, 94 de boi, 64 de vaci, 46 de oi, în anul şcolar 1942-1943, a impus construirea între 1942 şi 1950 124 de capre, 126 de râmători, 1796 de pruni şi numai 63 de a unui local propriu folosit astăzi tot de şcoală. meri. Din cele 89 de familii, 15 se ocupau cu rotăria. O contribuţie deosebită la dezvoltarea economică a satului în secolul al XIX-lea a avut-o Reforma agrară din august 1864, când 26 de familii au fost împroprietărite pe moşiile din Dobreşti deţinute Luxandra Coridali, Constantin Crăsnaru şi schitul Nămăieşti, care preluase averea schitului Dobreşti. Un rol important în propăşirea economică a dobreştenilor în secolul al XX-lea l-au avut băncile populare şi cooperativele. În 1902, din iniţiativa preotului loan Dumitrăchescu, s-a înființat Si i Banca Populară „Dorinţa“, iar în 1914, Banca „Înfrăţirea“, ambele fuzionând în aprilie 1928. La 8 martie 1909, un grup de Căminul Cultural din Dobreşti, construit între 1938 şi 1940 săteni, în frunte cu Pr. |. Dumitrăchescu, înființează Cooperativa de Producţie „Biruinţa“, iar la 18 iulie 1923 se constituie După 23 august 1944, şi mai ales după 30 decembrie 1947, în Cooperativa „Treimea“, fuzionând la 14 iunie 1929 sub numele Dobreşti au avut loc profunde schimbări în toate domeniile de de „Cooperativele Unite Biruinţa şi Treimea“. 6 | activitate. Ca urmare a legiferării la 23 martie 1945 a Reformei care au intrat în ea. Mulţi dintre locuitorii satului o duc însă rău, agrare, în Dobreşti au fost expropriate 148 ha moşiereşti, fiind mai ales cei care nu au pensii sau au pensii mici, pentru că lipsa împroprietăriți 285 de săteni. În 1949 se lichidează proprietatea inventarului agricol, preţurile mari ale carburanţilor şi pesti- de 38 ha a moşierului Constantin Crăsnaru şi cea de 50 ha a cidelor fac ca veniturile rezultate de pe urma cultivării pămân- fostului politician lon Mihalache, înființându-se o fermă de stat. tului să fie insuficiente. Presiunile exercitate de organele de stat şi de partid comu- niste au dus la înființarea în Dobreşti, la 25 martie 1956, a Gospodăriei Agricole Colective „Drumul lui Lenin“, devenită apoi Cooperativa Agricolă de Producţie. Ameninţaţi cu exclu- derea copiilor aflaţi în şcoli la oraş sau cu înlăturarea din serviciu a celor care erau salariaţi, în următorii ani în C.A.P. au fost nevoiţi să intre şi ceilalți săteni, astfel că la 1 martie 1962, ca în întreaga ţară, procesul cooperativizării agriculturii din Dobreşti a fost încheiat. Lipsiţi de pământ, dobreştenii au fost nevoiţi să muncească în cadrul C.A.P., veniturile realizate fiind foarte mici. Lotul ajutător, care asigura sătenilor o parte din produse, era acordat numai celor care-și efectuau numărul de zile de lucru în cadrul C.A.P. Profitând de faptul că în oraşele din ţară şi din judeţ au fost deschise mari întreprinderi indus- triale, mulţi dintre dobreşteni s-au angajat ca salariaţi la aceste obiective, stabilindu-se la oraş sau făcând naveta. Întinsele plantaţii de pomi fructiferi realizate în cadrul C.A.P. aduceau însemnate cantităţi de fructe care ar fi putut spori veniturile sătenilor, dacă n-ar fi fost achiziţionate de stat la sume mici, la fel ca şi bunurile furnizate de sectorul zootehnic. Desființarea C.A.P., după evenimentele din decembrie 1989, a făcut posibil ca oamenii să-şi primească înapoi pământul cu a afirma că, în cercul din care fac parte, am dat exemplu “. La Începuturile activităţii corale 31 decembrie 1928, tinerii învăţători N. Cristocea, Gh. 1. Rădulescu, N. Dumitrăchescu şi I. Gh. Stana, foşti elevi ai şcolii din Dobreşti, care funcționau în diferite părți ale ţării, au cerut Deschiderea şcolii, la începutul anului aprobarea lui Al. Dobrescu ca să pregătească în sălile şcolii 1839, a contribuit din plin la luminarea câteva coruri pentru serbarea ce urmau s-o prezinte în ziua de 6 sătenilor. Prin munca desfăşurată în ianuarie în folosul bisericii ce se construia în sat. La repetiţie şcoală, dar şi în afara ei, prin exemplul urmau să participe numai „sus-numiţii învățători, 3 normalişti, personal, dascălii şcolii au ajutat la un seminarist, 2 normaliste şi 4 fete din sat, care cântă în corul ridicarea nivelului material şi cultural al de adulți ce am format de câțiva ani “. locuitorilor din Dobreşti. Începută ŞI Un cor de adulți a înființat, în 1918, şi Nicu D. Alexandru P. Dobrescu desfăşurată cu rezultate frumoase de loan Georgescu, pe atunci elev de şcoală secundară, profesor mai (58 = 1003) Dumitrăchescu, învăţător al şcolii între târziu la Şcoala Normală din Târgu Mureş. Corul, alcătuit din 1879 şi 1921, opera de luminare a sătenilor a fost continuată de opt membri (Elisabeta Oprescu, Maria Şetraru, Ilie Ionescu, colaboratorul său, Alexandru P. Dobrescu, învățător în Dobreşti Elisabeta Şetraru, Constantin Georgescu, Ionică Georgescu, între 1900 şi 1935, căruia îi datorăm începuturile activităţii Floarea Georgescu, Gheorghe Georgescu), a prezentat câteva corale. Inspectând şcoala, la 4 decembrie 1902, revizorul şcolar piese corale în cadrul unei serbări duminicale. consemna în registrul de inspecţie: „A4/ doilea învețător (Al. Dobrescu n.n.) instruesce pe elevi în vederea formării unui cor religios pe 2 voci pentru biserica din localitate. În curând elevii vor şi începe a cânta la biserică “. Corul pregătit de Al. Dobrescu a contribuit la răspândirea culturii muzicale atât în rândul elevilor, cât şi al sătenilor, pregătind terenul pentru înfiinţarea altuia, compus din adulţi, care va fi tot opera lui. În memoriul întocmit pentru obţinerea gradului didactic I, înv. Al. Dobrescu menţiona: „Cor şcolar şi bisericesc am avut întotdeauna de la intrarea în învățământ, aşa cum aptitudinile mele muzicale m-au ajutat, şi iarăși, nu roşesc 10 1] lângă această atribuţie, a fost director de scenă al Căminului Societatea Corală „Vraja“ Cultural până în 1948. Membrii fondatori ai Societăţii, care au şi semnat statutul, au fost: pr. lonel Popescu, înv. Nicolae N. Şetraru, lon Gh. Iancu, N. Toader, Nae Stancu, Veta Păunescu, Veta Heroiu, Elena La 7 mai 1935, din iniţiativa învățătorului Nicolae Şetraru, a Dinescu, Maria Marinică, lon Marinică, lon Gh. Rădulescu, fost înființată Societatea Corală „Vraja“, care a desfăşurat o Constantin Gh. Lupu, Constantin N. Preda, Ion N. Dinu, Maria rodnică activitate corală, contribuind la cunoaşterea satului N. Dinu, Maria |. Zăvoianu, Preda Stelian şi Niculina Dobreşti în întreaga ţară. Potrivit statutului, Societatea avea Mărcuşanu. În cursul anului 1935 au mai fost primiți în drept scop „organizarea unui cor... şi organizarea de serbări cu societate: Nae Frâncu, Ion I. Zăvoianu, N. Gh. Ionescu, Veta D. piese de teatru şi cântări “. Intrarea în societate era aprobată de Dragomir, Maria D. Nenişor, Elena Gh. Șetraru, Elena |. adunarea generală, membri devenind „roți aceia care pot să dea Negoiţă, Elisabeta C. Frânculescu, Ionel Costea, Gh. V. Borcan, un concurs muzical sau artistic“. Lipsa de disciplină şi mora- loana V. Borcan. Astăzi, din toţi aceştia mai trăiesc numai litate, absența nemotivată de la trei şedinţe se pedepseau cu Constantin Gh. Lupu, Gh. V. Borcan şi Elena 1. Negoiţă (Ilinca). excluderea din societate a membrului vinovat. Membrii socie- În anii următori, unii membri au părăsit Societatea, plecând în tăţii aveau dreptul să poarte insignă care se retrăgea în caz de armată sau stabilindu-se la oraş, însă locul lor a fost luat de alţii. demisie sau de excludere. La 6 iunie 1935, din iniţiativa lui Gheorghe C. Ionescu, fiu al Pentru a participa la serbări, societatea trebuia să primească satului, pe atunci student la Academia Comercială, fratele 50% din beneficii, 25% din ele fiind destinate bibliotecii dirijorului de mai târziu Ion C. Ionescu, s-a înfiinţat Căminul muzicale, iar 25% reveneau membrilor în mod egal cu parti- Cultural „Preotul loan Dumitrăchescu şi Alexandru Dobrescu“. ciparea la repetiţii. „Animatorul cu vorba şi cu fapta “ al Căminului Cultural, după Societatea era condusă de Adunarea Generală, care alegea un cum aprecia înv. Gheorghe I. Rădulescu, a fost o anumită preşedinte pe o perioadă de trei ani. Adunarea adopta hotărâri şi perioadă lon Mihalache, preşedinte de onoare al acestei ratifica lunar pe ale preşedintelui cu 2/3 din votul membrilor instituţii. În timpul regimului comunist, Căminul Cultural a avut înscrişi. De asemenea, Adunarea alegea dirijorul corului, care denumirea de Căminul Cultural „Mihai Eminescu“, iar după păstra biblioteca muzicală şi pe casier. Pentru prima perioadă de evenimentele din decembrie 1989, s-a dat denumirea de trei ani, Adunarea a ales ca preşedinte şi dirijor al corului pe înv. Căminul Cultural „Ion Mihalache“, deşi trebuia să se revină la Nicolae Şetraru, iar casier pe preotul lonel Popescu care, pe cea iniţială. 12 13 clădire a Căminului Cultural, creându-se condiţii mai bune pentru desfăşurarea activităţii culturale în sat. O contribuţie importantă la construirea Căminului Cultural a avut-o Ion Mihalache, care a obţinut ajutoare de la diferite ministere, insti- tuţii, întreprinderi particulare ş.a. Până la construirea Căminului Cultural, repetițiile corului se desfăşurau în casa preotului Ionel Popescu. În cursul anului 1935, Societatea Corală „Vraja“, care şi-a păstrat statutul, s-a afiliat Căminului Cultural. Ales dirijor de către Adunarea Generală, învățătorul Nicolae Şetraru a muncit cu pasiune şi perseverenţă, învingând greutăţile inerente începutului, ca şi pe cele ivite pe parcurs. Munca nu a fost uşoară, pentru că membrii Societăţii erau tineri țărani din sat, lipsiţi de o cultură muzicală. Un sprijin preţios l-a primit din partea preotului Ionel Popescu, preşedinte al Căminului Cultural Membrii Societăţii Corale „Vraja“ în 1935, la Boţeşti între 1939 şi 1948, care a impulsionat activitatea corală şi care a pus în scenă numeroase piese de teatru. Prima piesă corală De la stânga la dreapta: pregătită de Nicolae Şetraru a fost „Vraja“, de Ion Vidu, care a Rândul 1: (pe scaune) preot lonel Popescu, înv. Nicolae N. Şetraru. şi dat numele Societăţii. De abia înfiinţată, Societatea Corală Rândul 2: Maria N. Dinu (Puiac), Ileana Negoiţă (Ilinca), Elisabeta „Vraja“ a participat la diferite ceremonii religioase şi la serbările Frânculescu (Cristocea), Maria Zăvoianu (Mia lui Mitriţă), Maria D. Dinu (Puiac), Elisabeta Stănică. organizate în sat sau în alte localităţi. Prima fotografie a Rândul 3: Cornel (Nei) |. Popescu, Ion Gh. Iancu. membrilor Societăţii datează din 1935, fiind realizată cu ocazia Rândul 4: Octavian (Vică) I. Popescu, Ion N. Dinu (Puiac), lonică Gh. unui program coral prezentat în comuna vecină Boţeşti. Astfel, Rădulescu, Nae Frâncu (Tăpoi), lon Zăvoianu (Bobeanu), la serbările organizate în Dobreşti la 7 iulie, 14 septembrie şi 29 Costică Preda, lon Costea (al Venii), lon Marinică. decembrie 1935, a prezentat mai multe piese corale. Prima piesă În spatele motocicletei — lon Duinea. de teatru pusă în scenă de preotul Ionel Popescu a fost „Zorile“, în 1935, urmată de „Ilinca“, în 1936, şi apoi de altele. Între anii 1938 şi 1940, în centrul satului a fost construită, după planurile arhitectului Mircea Popovici, monumentala 14 15 La nici un an de la înființare, în februarie 1936, participând la o serbare organizată la Topoloveni, Societatea repurtează un frumos succes. Pe lângă piesele corale, a fost prezentată piesa de teatru „Cuiul lui Pepelea“, de Victor Ion Popa, artiştii amatori 3 ; i e d AD Pa E din Dobreşti fiind felicitați de Tudor Muşatescu şi Sică “= De et e Alexandrescu, figuri marcante ale teatrului românesc, prezenţi în RAA RI aSa DŞ £ SER i Eă ; s X Se a i sala de spectacol. Tot în 1936 este organizată de către Societate NS e 3-2 , y . A ep SE a $ rima excursie la Dragoslavele şi Peştera Dâmbovicioara. NINO 2 £ a IA = i a au aria NBA N E 9 Pe lângă serbări au fost organizate numeroase şezători, una OPERE ea , ; , na . 5 SS tă a- dintre ele fiind cea din 13 aprilie 1939 ţinută la Banca Populară «S9E Saa s5o 2 DorinRţI a“, câA nd au fost prezentate pEi iesele corale „Pe-al nostru să în s 2 » i e i: = 3 steag“, de Ciprian Porumbescu, „Voința neamului“, de ŞI, CICA 8 2 s NNeyS EÎS aSîn A X a&P,a si &5 I. Danie. lescu, „La Tu, fii ţa de argea“ şiși „Mivtiaic et ic& o, valeu, of!“, de N. -S a s p=| Oancea, „La fereastră la badea“, ca şi piesele de teatru „Nu e SaŞ a Ș= (i Sa) [.P) pentru cine se pregăteşte“ şi „Eu tac, tu taci“, de Victor lon Popa. A S "eŞ SR LAa La 7 iunie 1939, corul din Dobreşti participă pentru prima .3EŞŞ3N N AN::3 EI dCaotnăg relsau luuni Gceonnceurrasl adl eC ăcmoirnuerli orp eş i ţŞacroăl,i loorr gaȚănriăznaetş tic.u Cupr itloeajtuel Ş A Ş i2p Vrt cueo s g greutăţile întâmpinate în pregătire, corul dirijat de Nicolae dpcr reaz int IS Şetraru a interpretat la Arenele Romane din Bucureşti piesele Agicăl A „Mărioară de la munte!“ şi „Mititico, valeu, of!“. Pentru felul SS a„Spr re/c tP iIfua rro ir c aarii PReMsPt“E 2cAi o ntreea a fîdpmoniosonnltte iigtrviiect e cum s-a prezentat corul la acest concurs, Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol“ a acordat Căminului Cultural „Pr. 1. Dumitrăchescu şi Al. Dobrescu“ premiul al III-lea. Formația PrCaoImdealIrieg r-tndelor laeleual t iiu l corală care a repurtat acest prim succes a fost compusă din: lon Gh. Maria, Gh.V. Creţu, Nae Frâncu, Nicolae Zăvoianu, Costică Zăvoianu, lon Turigel, Aurică Frâncu, Sabina şi Franghița Albulescu, Nicolae Gh. Ionescu, Valeria şi Elena Perşunaru, 17